Viața zilnică a unui tânăr de 19 ani în detenția ICE
Olivia, o solicitantă de azil de 19 ani din Republica Democratică Congo, se află de peste patru luni la centrul de procesare a imigrației Dilley din Texas. Ea descrie zilele din detenție ca fiind interminabile, spunând: „Simt că acest coșmar nu se va încheia.” Aproape 5.600 de imigranți, dintre care mai mult de jumătate sunt copii, sunt reținuți la acest centru din momentul redeschiderii sale anul trecut.
Separarea de familie și condiții dificile
Olivia a fost arestată împreună cu mama sa și cei doi frați mai mici în noiembrie. După ce au fost reunite la Dilley, autoritățile au decis să le despartă din nou, iar Olivia, fiind majoră, a fost mutată în alte centre de detenție. După ce a fost separată de familie, ea a început să se simtă tot mai lipsită de energie. Un specialist în sănătate mintală a constatat că Olivia prezenta simptome de tulburare de stres posttraumatic (PTSD) și depresie majoră.
Rutina zilnică și impactul psihologic
În fiecare dimineață, Olivia se trezește în jurul orei 6 pentru a lua micul dejun, adesea compus din clătite sau pâine, un ou fiert și lapte. După micul dejun, se întoarce la somn până la ora 11 sau 12. De multe ori, se simte fără energie și motivație. După ce a aflat că mama și frații ei sunt reținuți în aceeași instituție, Olivia a reușit să-i viziteze, un moment emoționant pentru ea. „Ne-am îmbrățișat, mama a plâns și am vorbit despre ce ni s-a întâmplat”, a spus ea.
Condiții inumane și apeluri la acțiune
Olivia a afirmat că a fost supusă unor condiții inumane, inclusiv purtarea cătușelor, care i-au lăsat cicatrici pe încheieturi. De asemenea, a menționat că la un alt centru a avut parte de condiții extrem de reci, unde nu a avut acces la haine adecvate. Într-un raport recent, organizația non-profit Raíces și grupul de apărare Human Rights First au documentat „violențe grave ale drepturilor procesuale, condiții inumane și daune psihologice durabile” în rândul familiilor reținute la Dilley.
Perspectivele de viitor și lupta pentru azil
Olivia a declarat că a pierdut aproximativ 9 kg de când a ajuns la Dilley și că se confruntă cu dificultăți în a mânca din cauza lipsei de apetit. Procesul său de apel pentru azil ar putea dura un an, iar ea nu știe cât timp va mai putea suporta detenția. „Simt un gol imens în interior”, a spus ea. Deși a primit informații contradictorii despre deportare, avocații ei confirmă că are un „stay of removal”, ceea ce înseamnă că nu poate fi deportată în acest moment.
Conexiuni cu familia și impactul izolării
Olivia își menține legătura cu familia prin apeluri video, dar se simte frustrată de faptul că viața ei a fost întreruptă. Prietenii din Maine îi scriu, dar ea se simte lăsată în urmă, observând cum aceștia continuă cu viețile lor. „Nu este un sentiment plăcut să vorbesc cu prietenii, pentru că văd că toată lumea își continuă viețile”, a spus ea.
Concluzie
Deteriorarea sănătății mintale și fizice a imigranților reținuți în centrele de detenție, cum ar fi Dilley, evidențiază nevoia urgentă de reformă în sistemul de imigrație și de protecție a drepturilor omului, în special pentru copiii și familiile vulnerabile.
