Legea Guvernării Irlandei din 1920
Legea Guvernării Irlandei din 1920 a fost un demers juridic esențial în reglementarea problemei irlandeze. Irlanda a fost parte a Marii Britanii din 1801, având 100 de locuri în Camera Comunelor și 28 în Camera Lorzilor. Guvernarea permanentă a fost exercitată de un lord desemnat de guvernul britanic.
Contextul istoric
În secolul al XIX-lea, cererile pentru guvernarea locală a Irlandei s-au intensificat, sprijinite de Partidul Laburist. Au fost propuse trei legi, în 1886, 1893 și 1912, care vizau un parlament unic la Dublin. A treia lege a fost suspendată în 1914 din cauza Primului Război Mondial. Unioniștii din Ulster doreau să rămână parte a Marii Britanii, în timp ce naționaliștii militau pentru independență.
Demersurile legislative
Premierul britanic David Lloyd George a instituit un comitet pentru a elabora o nouă lege. Revolta din 1916 a întărit mișcarea pentru independență, dar discuțiile din Convenția irlandeză de la Dublin (1917-1918) nu au dus la un acord. În 1919, membrii Partidului Sinn Féin au refuzat să participe la parlamentul britanic, adoptând o politică de absenteism și înființând guvernul Dáil la Dublin.
Războiul Anglo-Irlandez
În această perioadă, Armata Republicană Irlandeză a început un conflict de gherilă, cunoscut ca războiul anglo-irlandez. În 1920, a fost adoptată Legea de Guvernare a Irlandei, care permitea un control irlandez asupra chestiunilor interne, dar menținea Irlanda parte a Marii Britanii.
Proiectul legislativ
Legea stipula împărțirea insulei în Irlanda de Nord și Irlanda de Sud, aceasta din urmă devenind Statul Liber Irlanda. Fiecare entitate avea un parlament local pentru probleme interne, în timp ce Marea Britanie păstra controlul asupra politicii externe și apărării. De asemenea, se instituia un Consiliu al Irlandei pentru chestiuni comune și posibila reunificare a insulei.
Implementarea și consecințele
Legea a intrat în vigoare pe 3 mai 1921, iar alegerile legislative din martie 1921 au dus la victoria Partidului Unionist din Ulster, cu James Craig ca premier al Irlandei de Nord. Chiar și după aceste alegeri, Sinn Féin a continuat să boicoteze parlamentul de la Dublin. În 1921, a fost stabilit un armistițiu militar, iar în decembrie a fost semnat Tratatul Anglo-Irlandez, care a recunoscut Statul Liber Irlanda.
Modificări ulterioare
La 7 decembrie 1922, parlamentul Irlandei de Nord a solicitat excluderea din jurisdicția Statului Liber Irlanda. Legea din 1922 a anulat aplicabilitatea prevederilor Legii din 1920 pentru Irlanda de Sud, cu excepția Irlandei de Nord. Ulterior, Legea din 1920 a fost amendată până în 1972, iar prevederile finale au fost revocate în 1998, în urma Acordului de Pace din Vinerea Mare.
Concluzie
Legea Guvernării Irlandei din 1920 a marcat un moment crucial în istoria irlandeză, stabilind un cadru pentru guvernarea internă și setând în mișcare evenimentele care au dus la formarea Statului Liber Irlanda și la conflictele ulterioare din regiune.
