Descoperirea unui marcaj funerar roman
Un cuplu din New Orleans a descoperit un marcaj funerar vechi de aproximativ 1.900 de ani în curtea casei lor, declanșând o cercetare pentru a determina cum a ajuns relicva acolo și o inițiativă pentru repatrierea sa în Italia.
Informații despre descoperire
Marcajul funerar a fost descoperit de antropologul de la Universitatea Tulane, Daniella Santoro, și soțul ei, Aaron Lorenz, în luna martie. Inscripția de pe piatra funerară părea a fi în limba latină, specifică Romei antice. Santoro a contactat arheologul de la Universitatea din New Orleans, D. Ryan Gray, și colega sa de la Tulane, Susann Lusnia, pentru a analiza descoperirea.
Identificarea marcajului funerar
Gray a trimis fotografii ale plăcii de marmură profesorului Harald Stadler de la Universitatea din Innsbruck, care le-a transmis mai departe unui instructor de latină. Atât Lusnia, cât și Stadler au ajuns independent la aceeași concluzie: piatra funerară era dedicată unui marinar roman din secolul al II-lea, numit Sextus Congenius Verus. Piatra se potrivește descrierii unei piese raportate ca lipsă din muzeul din Civitavecchia, Italia, locul unde a fost inițial descoperită.
Inițiativa de repatriere
Lusnia a contactat muzeul din Civitavecchia, iar echipa lui Santoro a predat piatra echipei FBI care se ocupă de crimele de artă, ca prim pas în procesul de repatriere. Echipa cunoscută sub numele de „echipa piatră funerară” a încercat să afle cum a ajuns relicva în New Orleans.
Posibilele circumstanțe ale transferului
Se pare că piatra funerară a fost adusă în New Orleans în secolul XX, posibil după al Doilea Război Mondial, când forțele militare americane și aliații au luptat în Italia. Casa lui Santoro și Lorenz a aparținut familiei lui Frank și Selma Simon pentru cea mai mare parte a anilor 1900. Frank a murit în 1945, iar fetele lui au păstrat casa până în 1991.
Investigații suplimentare
Santoro și echipa sa s-au concentrat inițial asupra unui vecin al familiei Simon, care a fost membru al marinei americane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar s-au răzgândit, deoarece acesta a servit doar în teatrul de operațiuni din Pacific. Lusnia a aflat că muzeul din Civitavecchia a fost aproape complet distrus în timpul bombardamentelor aliaților între 1943 și 1944. Inventarul din 1954 care menționa piatra funerară a fost compilat din documente anterioare, ceea ce a crescut probabilitatea ca aceasta să fi fost pierdută în haosul de după război.
Concluzie
Descoperirea mormântului lui Congenius Verus subliniază intersecția dintre curiozitatea proprietarilor de case și istoria semnificativă, evidențiind eforturile de a recupera patrimoniul cultural pierdut.
