Trump și Confuzia Acordurilor de Pace
Donald Trump a fost recunoscut pentru abilitățile sale de „mediator global” și a primit premiul inaugural FIFA pentru pace. Totuși, evenimentele recente sugerează că aceste realizări sunt discutabile. Trump a revendicat mai multe succese diplomatice, inclusiv un acord între Rwanda și Republica Democrată Congo și un armistițiu în Gaza. Însă, în câteva ore, aceste afirmații au fost contestate de realitatea de pe teren.
Acorduri Recent Semnate
Pe 13 noiembrie, luptele au reînceput între forțele thailandeze și cambodgiene, marcând cele mai intense confruntări de la armistițiul din vară. De asemenea, acordul recent semnat între Rwanda și DRC este deja contestat, președintele congolez, Felix Tshisekedi, afirmând că Rwanda încalcă angajamentele asumate. Situația din Gaza rămâne la fel de gravă pentru palestinieni, cu atacuri aproape zilnice.
Tipuri de Pace și Diferențele Între Ele
Experții în politici externe clasifică pacea în două categorii: pace negativă și pace pozitivă, concepte introduse de sociologul norvegian Johan Galtung. Pacea negativă se referă la absența violenței directe, dar lasă în urmă tensiuni nerezolvate, făcând pacea fragilă. Pacea pozitivă, în schimb, abordează problemele fundamentale și inegalitățile sociale, fiind mult mai complexă de realizat.
Diferențe între Dealmaking și Peacemaking
Criticii subliniază că activitățile lui Trump nu se încadrează în categoria eforturilor de pace, ci mai degrabă în cea a negocierilor comerciale. Dealmakingul este un proces tranzacțional, axat pe poziții fixe, în timp ce peacemakingul caută soluții durabile prin abordarea intereselor și nevoilor fundamentale ale părților implicate. Arthur Boutellis a evidențiat că abilitățile de dealmaker sunt utile în medierea păcii, dar există o diferență fundamentală între cele două abordări.
Percepția asupra Eforturilor de Pace ale lui Trump
Instinctele lui Trump în privința negocierilor sunt mai performative decât angajate în munca grea necesară unei păci durabile. Importanța semnării acordurilor și a strângerii de mâini prevalează asupra realizării unei păci corecte și incluzive. Această lipsă de angajament devine evidentă pentru toate părțile implicate, transformând negocierile în exerciții de rea-credință și învinovățiri reciproce.
Concluzie
Abordarea lui Trump față de pace și negociere subliniază o confuzie între realizarea unor acorduri și crearea unei păci durabile, cu implicații serioase pentru stabilitatea regională și credibilitatea mediatorilor internaționali.
