Decizia Israelului și strategia de decapitare
Decizia Israelului de a autoriza armata să ucidă orice oficial iranian de rang înalt de pe lista sa de asasinări ridică întrebări semnificative cu privire la strategia sa de decapitare și la ceea ce aceasta își propune să realizeze. Oficialii israelieni au informat în privat omologii lor americani că, în cazul unei revolte, opoziția din Iran ar fi „măcelărită”. Aceasta pare să fie în contradicție cu strategia lui Benjamin Netanyahu de a urmări schimbarea de regim prin țintirea figurilor de frunte din aparatul politic și de securitate al Iranului.
Reacția regimului iranian
Experții și analiștii iranieni, precum și unii foști oficiali israelieni, sunt sceptici cu privire la eficacitatea acestor atacuri în răsturnarea regimului clerical iranian. Până înainte de izbucnirea războiului la scară largă, s-a evaluat că regimul se stagnase în fața protestelor, iar o anumită schimbare părea inevitabilă. Această dinamică s-a schimbat acum. Sanam Vakil, expert în Iran la Chatham House, a declarat: „Acesta nu este un regim personalizat. Există straturi instituționale sub fiecare individ, iar răspunsul la atacurile de decapitare ar fi pur și simplu să promoveze din interior.”
Efectele strategiei de decapitare
Vakil nu consideră că strategia de decapitare a Israelului a fost de succes, subliniind că aceasta pare să câștige timp, în loc să conducă la o schimbare de regim. „Nu este o abordare care produce democrați jeffersonieni, ci luptători de rezistență înrăiți. Se naște mai multă rezistență”, a adăugat ea. Istoria asasinărilor efectuate de Israel nu indică un succes semnificativ; de-a lungul anilor, Israel a ucis numeroși lideri seniori din Hamas și Hezbollah, dar ambele grupări au reușit să revină.
Exemple și perspective
Jon B. Alterman, de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington, a citat exemplul Hamas, care a reușit să absoarbă martirii săi și să continue lupta. Alterman a subliniat că îmbunătățirea semnificativă prin decapitare este puțin probabilă și a comparat situația cu eliminarea liderilor din Irak, considerând că regimul iranian este subestimat în ceea ce privește reziliența sa. El a avertizat că cel mai probabil rezultat al strategiei de decapitare ar fi un Iran instabil din interior, mai predispus la acte de violență în afaceri externe.
Posibilele consecințe ale instabilității
Afshon Ostovar, expert în Orientul Mijlociu, a prezis că orice lovitură de stat ar veni mai degrabă din interiorul Corpului Gardienilor Revoluției Islamice, cel mai puternic actor din Iran, și ar avea ca scop păstrarea instituțiilor existente. Steven Simon, expert în securitate, a subliniat că ar trebui să se acorde mai multă atenție scenariului persistenței iraniene, care ar putea fi rănită, dar totuși capabilă să reziste.
Concluzie
Strategia de eliminare a liderilor de vârf ai Iranului adoptată de SUA și Israel ar putea duce la efecte contrare, întărind regimul în loc să contribuie la schimbarea acestuia, ceea ce ar putea avea implicații regionale și internaționale semnificative.
