Disparități în ocuparea forței de muncă în România și Austria
Analiza Eurostat arată că decalajele de ocupare a forței de muncă între regiunile europene se mențin, cu accent pe diferențele dintre Nordul și Sudul Europei. Această situație este vizibilă și în România, unde disparitățile sunt evidente între capitale și regiunile cu o pondere semnificativă a agriculturii și populației rurale.
Rata ocupării forței de muncă în Uniunea Europeană
În 2024, rata ocupării forței de muncă în Uniunea Europeană a ajuns la 75,8%, cu 2,2 puncte procentuale sub obiectivul de 78% stabilit pentru 2030. Aproape 46,5% din regiunile NUTS 2 ale UE au atins sau depășit acest obiectiv, în special în Cehia, Danemarca, Germania, Irlanda, Țările de Jos, Slovacia, Suedia, Estonia, Cipru și Malta.
Regiuni cu rate scăzute ale ocupării forței de muncă
Regiunile cu rate scăzute ale ocupării sunt de obicei cele rurale sau periferice, cum ar fi zonele din sudul Italiei, Grecia, unele regiuni din România și cele ultraperiferice ale Franței. Aceste zone se confruntă cu oportunități limitate de angajare, în special pentru persoanele cu calificări medii și ridicate. De asemenea, fostele centre industriale care nu s-au adaptat economic resimt impactul negativ al globalizării.
Disparități regionale în România
România se confruntă cu un coeficient de variație interregională de 7,6%, fiind al treilea cel mai mare din UE. Rata ocupării forței de muncă variază semnificativ, cu București-Ilfov având cea mai mare rată (81,1%), în timp ce alte regiuni, precum Sud-Est (62,6%) și Sud-Vest Oltenia (63,5%), sunt mult sub media europeană.
Cresterea disparităților între 2014 și 2024
Între 2014 și 2024, România și Austria sunt singurele țări din UE care au raportat o creștere a disparităților regionale, cu 8,6% pentru România. Aceasta se datorează incapacității județelor sărace de a-și diversifica economia, având o pondere mare a agriculturii și o migrație a forței de muncă calificate către orașele cu oferte de muncă mai atractive.
Concluzie
Polarizarea regională a pieței muncii din România evidențiază provocările economice și sociale cu care se confruntă țara, făcând necesare măsuri concrete pentru reducerea disparităților și stimularea dezvoltării economice în regiunile defavorizate.
