Olimpiada de Iarnă din 1948
Cea de-a V-a ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă s-a desfășurat în stațiunea elvețiană Saint Moritz, între 30 ianuarie și 8 februarie 1948. Aceasta a fost a doua oară când Saint Moritz a găzduit Jocurile Olimpice de Iarnă, prima ediție având loc în 1928.
Context istoric
După o pauză de 12 ani din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, Jocurile Olimpice din 1948 au fost denumite „Jocurile renașterii”. La competiție au participat 669 de sportivi din 28 de țări, dintre care 77 de femei. Este de remarcat că, în premieră, au concurat sportivi din Chile, Danemarca, Islanda, Coreea și Liban.
Sporturi și medalii
Sporturile incluse în competiție au fost: bob, hochei pe gheață, patinaj (artistic și viteză), schi (alpin, sărituri, fond și combinata nordică) și skeleton. Au fost acordate un total de 22 de titluri olimpice.
Performanțe remarcabile
Printre vedetele competiției s-a numărat săritorul norvegian Birger Ruud, care a câștigat argintul olimpic, la 16 ani de la prima sa participare la Olimpiadă. Schiorul francez Henri Oreiller, cunoscut ca „nebunul coborârilor”, a obținut trei medalii: două de aur la coborâre și combinata nordică și una de bronz la slalom. De asemenea, suedezul Martin Lundström a câștigat două titluri olimpice la schi nordic.
Barbara Ann Scott, o tânără de 19 ani din Canada, a cucerit aurul olimpic la patinaj artistic, impresionând atât juriul, cât și publicul, și ulterior a trecut la profesionism.
Clasamentul pe națiuni
Norvegia și Suedia au obținut fiecare câte 4 medalii de aur, 3 de argint și 3 de bronz. Sportivii elvețieni au acumulat 3 medalii de aur, 4 de argint și 3 de bronz. România a participat cu 15 sportivi la două sporturi și patru probe, dar nu a reușit să puncteze.
Concluzie
Jocurile Olimpice de Iarnă din 1948 au marcat o revenire semnificativă a competițiilor internaționale pe fondul reconstrucției postbelice, evidențiind atât evoluțiile sportive remarcabile, cât și participarea extinsă a națiunilor.
