Deschiderea Monetăriei Naționale
La 20 decembrie 1935, a avut loc inaugurarea Monetăriei Naționale ca administrație publică comercială, având personalitate juridică proprie și gestiune autonomă, situată pe strada Fabrica de Chibrituri nr. 30, București. Această deschidere a marcat o etapă semnificativă în istoria monetară a României.
Istoricul Monetăriei
Istoria Monetăriei a început pe 24 februarie 1870, la trei ani de la înființarea sistemului monetar al leului, într-un sediu de pe Șoseaua Kiseleff, în prezența domnitorului Carol I. Până la acel moment, majoritatea monedelor românești erau bătute în străinătate, în special în Birmingham, iar taxele și vama erau plătite în aur. După recunoașterea independenței României la Congresul de la Berlin, Monetăria și-a reînceput activitatea în 1879, perioada 1879-1885 fiind considerată o epocă de aur.
Perioadele de Activitate
După 1890, cu excepția emisiunii monetare de 20 lei din aur, Monetăria a avut o activitate redusă, comandând majoritatea monedelor din străinătate timp de 45 de ani. În 1924 și 1929 au existat tentative de reînființare a Monetăriei, însă realitatea a fost că aceasta a funcționat temporar, ocupându-se exclusiv cu baterea de medalii. Demolarea sediului vechi al Monetăriei a avut loc în 1912.
Reorganizarea din 1935
Legea nr. 391 din 22 februarie 1935 a corectat și completat sistemul monetar existent, iar Decretul regal nr. 392 a stabilit înființarea Monetăriei Naționale. Lucrările de construcție a noului sediu au început pe 25 mai 1935, terminându-se șapte luni mai târziu, iar inaugurarea a avut loc pe 20 decembrie 1935.
Inovații și Dezvoltări Ulterioare
În perioada 1958-1959, s-a înființat sectorul bijuterii în cadrul Monetăriei. În 1960, s-a dezvoltat tehnologia de fabricare a oțelului placat cu nichel pentru monede, iar în 1963 au fost emise monedele de 1 leu și 3 lei din acest material. Următoarele emisiuni au inclus moneda de 5 lei din aluminiu în 1978 și ultima emisiune din perioada socialistă, 25 de bani din aluminiu, în 1982.
După 1990, Monetăria a fost reorganizată ca regie autonomă sub Banca Națională. A urmat o perioadă de investiții masive în sectorul monetar, iar între 1992-1994 a avut loc o activitate intensificată pentru înlocuirea monedelor vechi. În perioada 1995-1997, Monetăria s-a adaptat la un regim concurențial, renunțând la anumite produse și adoptând tehnologii noi.
Restructurarea și Continuarea Activității
Revenirea la baterea monedei de circulație s-a realizat în 1999 cu valoarea de 500 de lei, iar între 2000-2004 au fost bătute monedele de 1.000 și 5.000 de lei. În 2005, a avut loc denominarea leului, marcând reapariția subdiviziunilor acestuia în circulație.
Concluzie
Inaugurarea Monetăriei Naționale în 1935 a fost un moment crucial pentru sistemul monetar românesc, stabilind o entitate autonomă care a evoluat și s-a adaptat de-a lungul decadelor, influențând astfel economia și societatea românească în mod semnificativ.
