Charles de Gaulle – Un lider vizionar
Charles de Gaulle, una dintre cele mai semnificative figuri politice ale Franței în secolul al XX-lea, s-a născut pe 22 noiembrie 1890, la Lille. Provenind dintr-o familie de avocați parizieni, a fost al treilea din cei cinci copii. De Gaulle și-a început studiile la École des Frères, o școală creștină, și ulterior a terminat liceul la Sacré-Cœur din Belgia. În 1908, a fost admis la Academia Militară Saint-Cyr, iar în 1912 s-a înrolat în Regimentul 33 Infanterie.
Cariera militară și capturarea în Primul Război Mondial
De Gaulle a fost remarcat pentru curajul său în timpul Primului Război Mondial, fiind rănit de mai multe ori și capturat de germani în martie 1916. A încercat să evadeze de cinci ori, experiențele din închisoare lăsându-i amintiri amare. După război, a fost repartizat temporar în Armata Poloneză și s-a căsătorit în 1921 cu Yvonne Vendroux, având împreună trei copii. De Gaulle a continuat să-și dezvolte teoria militară, publicând lucrări importante despre utilizarea tancurilor.
Al Doilea Război Mondial și mișcarea de eliberare
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de Gaulle a fost numit comandant al brigăzii de tancuri și a devenit general pe 1 iunie 1940. După capitularea Franței, a plecat la Londra pentru a conduce mișcarea de eliberare a Franței. La 18 iunie 1940, a lansat un apel celebru prin care îndemna francezii să reziste ocupației germane. A organizat Forțele Franceze Libere și a creat Comitetul Național Francez, care a evoluat în Guvernul Provizoriu al Republicii Franceze.
Reconstrucția Franței postbelice
După război, de Gaulle a devenit președinte al guvernului provizoriu în 1945, dar a demisionat în 1946, stabilind ulterior Adunarea Națională Franceză în 1947. După evenimentele din Algeria din 1958, a fost chemat să formeze un nou guvern. A fost ales președinte al celei de-a V-a Republici pe 21 decembrie 1958 și a fost învestit pe 8 ianuarie 1959. A promovat un referendum pentru autodeterminarea algerienilor, care a fost aprobat de 75% dintre cetățeni și a condus la semnarea Acordurilor de la Evian în 1962, oferind Algeriei independența.
Politica externă și reformele interne
De Gaulle a refuzat supravegherea Statelor Unite și a retras Franța din sistemul integrat al NATO în 1966. A susținut alegerea șefului de stat prin vot universal, iar referendumul din 1962 a validat această reformă. A semnat Tratatul de la Élysée cu Germania pe 22 ianuarie 1963, consolidând relațiile franco-germane și promovând o Europă independentă. De Gaulle a fost reales în 1965, dar a demisionat în 1969, după revoltele din mai 1968 și înfrângerea în urma unui referendum.
Moartea și moștenirea lui Charles de Gaulle
De Gaulle s-a retras la Colombey-les-deux-Églises, unde a scris o parte din memoriile sale. A decedat pe 9 noiembrie 1970. Ceremonia de înmormântare a avut loc în cimitirul din Colombey, unde a fost înmormântat în prezența familiei și a susținătorilor săi.
Charles de Gaulle a fost un lider vizionar care a modelat istoria Franței prin curajul său, viziunea politică și angajamentul față de independența națională, lăsând o moștenire durabilă în politica franceză și europeană.
