Înscăunarea lui Nicolae Mavrocordat
La 5 ianuarie 1716, Nicolae Mavrocordat a devenit domn al Țării Românești, marcând începutul perioadei fanariote în această regiune. Această etapă a fost caracterizată prin transformări semnificative și este considerată o perioadă de tranziție esențială pentru dezvoltarea modernă a principatelor române.
Contextul istoric
În Moldova, perioada fanariotă a început în 1711, odată cu domnia aceluiași Nicolae Mavrocordat, care a venit la tron după pierderea războiului cu turcii de către Dimitrie Cantemir. Cantemir s-a refugiat în Rusia, unde a murit în 1723. Mavrocordat, fiul lui Alexandru, mare dragoman, a fost numit domn în Moldova, iar în 1716 a ajuns și în Țara Românească, înlocuindu-l pe Constantin Brâncoveanu și pe Ștefan Cantacuzino, ultimul fiind executat din cauza suspiciunilor de colaborare cu Austria.
Obiectivele și contribuțiile lui Mavrocordat
În Țara Românească, Mavrocordat a căutat să câștige încrederea locuitorilor prin acțiuni publice, inclusiv publicarea unei genealogii care să demonstreze legăturile sale cu vechile familii domnitoare. De asemenea, era un om de cultură, având o vastă bibliotecă personală și fiind pasionat de colecționarea manuscriselor. A însărcinat pe Nicolae Costin în Moldova și pe Radu Popescu în Țara Românească să adune vechile cronici ale poporului român și să le integreze într-o lucrare unificată.
Domnia și conflictul cu austriecii
Domnia lui Nicolae Mavrocordat a fost marcată de tensiuni internaționale. În 1716, austriecii au declarat război turcilor, iar o parte a boierilor și mitropolitul Antim Ivireanul s-au aliat cu austriecii, în timp ce Mavrocordat a rămas fidel sultanului. După ce a fost păcălit să se refugieze, Mavrocordat a revenit, a arestat mitropolitul și l-a trimis în exil, dar forțele austriece au intrat în București, l-au arestat și l-au dus la Sibiu.
Finalul domniei
După semnarea păcii de la Passarowitz, în 1718, Mavrocordat s-a întors în Țara Românească, unde a domnit până în 1730, când a murit. A fost succedat de fiul său, Constantin Mavrocordat, care a implementat reforme administrative și sociale între 1730 și 1769, inclusiv eliberarea șerbilor, care au devenit clăcași, obligându-i să muncească pe moșiile boierilor.
Concluzie
Domnia lui Nicolae Mavrocordat a avut un impact semnificativ asupra evoluției istorice a Țării Românești, pregătind terenul pentru schimbările administrative și sociale care au urmat, contribuind astfel la tranziția către o epocă modernă.
