Istoricul Curții Permanente Internaționale de Justiție
La 16 decembrie 1920, a fost deschis pentru semnare Protocolul Statutului Curții Permanente Internaționale de Justiție (CPIJ). După încheierea Primului Război Mondial, au fost depuse eforturi pentru crearea unor instrumente juridice internaționale capabile să reglementeze disputele între state, cu scopul de a preveni un alt conflict major. Tratatul dintre Statele Unite ale Americii și Marea Britanie din 1749, precum și Conferința Păcii de la Haga din 1899, au fost exemple de demersuri moderne pentru reglementarea pașnică a disputelor.
Înființarea CPIJ
Sistemul Ligii Națiunilor, creat după Primul Război Mondial, a fost cadrul necesar pentru instituirea unui sistem de negociere colectivă între state. Conform Convenției Ligii Națiunilor, semnată la 28 iunie 1919 și intrată în vigoare la 20 ianuarie 1920, Articolul 14 acorda Consiliului Ligii responsabilitatea de a formula planurile pentru înființarea CPIJ. Aceasta avea competența de a audia disputele internaționale și de a oferi puncte de vedere cu privire la chestiunile referitoare la acestea.
Dezbaterile și adoptarea Statutului
La începutul anului 1920, Consiliul Ligii a desemnat un Comitet de Consiliere al Juriștilor, care a desfășurat 35 de reuniuni la Haga între 16 iunie și 24 iulie 1920 pentru a pregăti un raport privind înființarea CPIJ. La 24 iulie 1920, acest Comitet a adoptat raportul cu schița de proiect pentru Statut. Proiectul a fost dezbătut la San Sebastian între 30 iulie și 5 august 1920 și la Bruxelles între 20 și 28 octombrie 1920, unde Consiliul a formulat amendamente.
În noiembrie 1920, la Geneva, a avut loc Prima Adunare a Ligii Națiunilor, care a formulat instrucțiuni pentru analiza Constituției Curții. Un subcomitet a lucrat între 11 noiembrie și 7 decembrie 1920, adoptând un raport care a fost trimis celui de-al Treilea Comitet. La 11 decembrie 1920, propunerea a fost adoptată și trimisă Adunării, iar pe 13 decembrie 1920 s-a avansat o rezoluție prin care se cerea trimiterea documentului statelor membre spre semnare.
Ratificarea și intrarea în vigoare
Statutul a fost deschis pentru semnare la 16 decembrie 1920, iar în septembrie 1921 majoritatea statelor membre au ratificat documentul. Statutul a intrat în vigoare, fiind revizuit în urma adoptării unui nou Protocol pe 14 septembrie 1929, care a intrat în vigoare la 1 februarie 1936. Această revizuire a reglementat alegerea membrilor tribunalului permanent internațional, asigurând reprezentarea principalelor forme de civilizație și sisteme juridice din lume.
Încetarea activității CPIJ
CPIJ a încetat activitatea în octombrie 1945, iar judecătorii au demisionat la 31 ianuarie 1946. Arhivele și toate deciziile CPIJ au fost transferate noii instituții, Curtea Internațională de Justiție, care a avut prima ședință publică pe 18 aprilie 1946.
Concluzie
Înființarea Curții Permanente Internaționale de Justiție a marcat un pas semnificativ în dezvoltarea dreptului internațional și a cooperării între state, având un impact durabil asupra modului în care disputele internaționale sunt soluționate.
