Familile victimelor respiră ușurate după raportul lui Stakeknife
Când „nutting squad”-ul condus de Freddie Scappaticci a ucis suspecți de informatori IRA, familiile victimelor au intrat într-un infern fără sfârșit. Moartea unui tată, frate sau fiu abandonat pe marginea unei șosele, legat și cu gluga pe cap, cu semne de tortură și împușcat în cap, a adus șoc și durere. Aceste crime au generat, de asemenea, rușine și frică, deoarece victimele erau considerate trădători, iar familiile lor se temeau să nu fie etichetate drept „touts”. Unul dintre cele mai macabre aspecte ale Troubles-ului este că Scappaticci lucra, în secret, pentru serviciile de securitate britanice, iar handlerii săi i-au permis să acționeze ca executor pentru a-și păstra acoperirea.
Publicarea raportului Operation Kenova
Publicarea, marți, a investigației poliției cunoscută sub numele de Operation Kenova a expus multe dintre aceste secrete și a oferit familiilor victimelor oportunitatea de a ieși din umbră. Claire Dignam, a cărei soț, Johnny, membru IRA, a fost ucis de camarazii săi în 1992, a declarat: „Acum mă simt vie și nu mă voi mai ascunde.” Ea a trăit ani în frică, dar acum este hotărâtă să se elibereze de rușine. „Soțul meu a fost inocent”, a adăugat ea.
Kevin Winters, avocat la KRW Law, care reprezintă familiile victimelor, a subliniat că expunerea lui Scappaticci ca agent codat Stakeknife și rolul jucat de MI5 și alte agenții de stat au îndrăznit rudele. „Familile au fost prea mult timp confinate în fundăturile comunităților lor”, a declarat el. „Stigma de informator încă dăinuiește adânc în istoria irlandeză. Sper că, în urma raportului de astăzi, această stigmatizare sufocantă s-a diminuat.”
Reacțiile familiilor victimelor
Familile au primit cu bucurie raportul final de 160 de pagini, rezultat al unei investigații de nouă ani, dar nu a adus catharsis. Paul Wilson, fiul lui Thomas Emmanuel Wilson, a exprimat frustrare că Freddie Scappaticci nu a fost denumit Stakeknife. „Cum putem spune că obținem vreun adevăr dacă acel detaliu cheie lipsește?” a întrebat el. Moira Todd a povestit despre suferința familiei sale, care a fost „scuipată” după ce fratele ei, Eugene Simons, a fost răpit de IRA în 1981. Fratele ei a fost ucis și îngropat în secret, iar familia a aflat de soarta lui abia în 1984.
Moira Todd a subliniat că stabilirea unei imagini complete a complicității statului este mai importantă decât confirmarea oficială a identității lui Stakeknife. „Toată lumea știe cine este Scappaticci. Să ne concentrăm pe aflarea modului în care a fost lăsat să acționeze.” Jon Boutcher, șeful Poliției din Irlanda de Nord și fostul lider al Kenova, a afirmat că multe familii au suferit ani de intimidare, izolare și umilință din partea celor care le-au ucis persoanele dragi. „Suferința acestor familii a fost amplificată de eșecurile statului”, a spus el.
Concluzie
Raportul Operation Kenova a adus în prim-plan suferințele familiilor victimelor și a expus complicitatea statului, oferind o oportunitate esențială pentru schimbarea narativului istoric, dar rămân în continuare întrebări nerezolvate care necesită clarificare.
