Revizuirea morții lui Hunter S. Thompson
Moartea lui Hunter S. Thompson va fi revizuită la mai bine de 20 de ani după ce a fost considerată un suicid. Autorul și jurnalistul a fost crezut că s-a sinucis pe 20 februarie 2005, la vârsta de 67 de ani, iar, deși nu există dovezi noi care să sugereze altceva, soția sa, Anita Thompson, a solicitat Biroului de Investigații din Colorado să efectueze o revizuire.
Contextul morții
Thompson a decedat în locuința sa din Woody Creek, Colorado, în timp ce soția sa era la telefon cu el. Acesta a fost găsit de fiul său. Anita a declarat: „Nu am crezut. Am crezut că Hunter a căzut și că sărmanul Juan s-a panicat și a sunat la 911. Am crezut că totul va fi bine până când am sunat la șerif.”
Nota de sinucidere
La acel moment, revista Rolling Stone a publicat ceea ce prietenul său, Douglas Brinkley, a susținut că ar fi o notă de sinucidere. Aceasta conținea următoarele cuvinte: „Nu mai jocuri. Nu mai bombe. Nu mai mers. Nu mai distracție. Nu mai înot. 67. Asta este cu 17 ani mai mult decât 50. 17 mai mult decât aveam nevoie sau voiam. Plictisitor. Sunt mereu rău-dispoziționat. Fără distracție — pentru nimeni. 67. Devii lacom. Comportă-te ca vârsta ta. Relaxează-te — asta nu va răni.”
Revizuirea investigației
Revizuirea va aduce o „perspectivă independentă” asupra investigației inițiale efectuate de biroul șerifului din comitatul Pitkin și va dura „o perioadă nedefinită”. Șeriful Michael Buglione a declarat: „Înțelegem impactul profund pe care Hunter S. Thompson l-a avut asupra acestei comunități și nu numai. Prin aducerea unei agenții externe pentru o nouă analiză, sperăm să oferim o revizuire definită și transparentă care să ofere liniște sufletească familiei sale și publicului.”
Impactul lui Hunter S. Thompson
Hunter S. Thompson este creditat cu nașterea jurnalismului „gonzo”, având lucrări definitorii publicate în mare parte în revista Rolling Stone. Printre cărțile sale celebre se numără „Frica și dezamăgirea în Las Vegas”, „Hell’s Angels” și „Jurnalul băuturii”.
Revizuirea morții sale ar putea aduce clarificări importante și o înțelegere a impactului său durabil asupra jurnalismului și culturii.
