Comemorarea masacrului de la Fântâna Albă
Pe 1 aprilie 1941, trupele sovietice au ucis mii de români din Bucovina care încercau să evadeze de sub ocupația sovietică, dorind să se întoarcă în România. Aproximativ 3.000 de persoane, înarmate doar cu icoane, cruci și steaguri albe, au pornit într-un marș pașnic spre graniță, dar au fost opriți la doar 3 kilometri de libertate, în poiana Varnița.
Declarația lui Mircea Abrudean
Cu ocazia împlinirii a 85 de ani de la acest tragic eveniment, Mircea Abrudean a condamnat actul trupelor sovietice, caracterizându-l drept „un genocid premeditat împotriva identității noastre naționale”. El a subliniat importanța menținerii memoriei colective, afirmând că „sângele celor uciși în pădurea Varnița ne obligă să nu mai permitem niciodată ca istoria să fie rescrisă prin tăcere sau frică”.
Context istoric
Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc în contextul regimului sovietic de ocupație instituit în Bucovina de Nord, trupele NKVD, serviciul de informații sovietic, fiind responsabile pentru aceste acțiuni violente. Aproape 3.000 de persoane, inclusiv bunici și străbunici, au fost ucise în încercarea de a scăpa de teroarea ocupației.
Importanța memoriei istorice
Mircea Abrudean a subliniat că demnitatea și adevărul istoric sunt esențiale în prevenirea uitării acestui capitol tragic din istoria națională. El a făcut apel la respectarea memoriei victimelor și la conștientizarea impactului acestor evenimente asupra identității naționale românești.
Concluzionând, comemorarea masacrului de la Fântâna Albă rămâne un moment crucial pentru reafirmarea identității naționale și pentru garantarea faptului că astfel de atrocități nu vor fi uitate.
