Alegerile parlamentare din Irak
Irakienii vor vota marți pentru un nou parlament, într-un moment crucial atât pentru țară, cât și pentru întreaga regiune, cu o atenție specială din partea Iranului și a Statelor Unite.
Contextul actual
Irakul a beneficiat de o stabilitate neobișnuită în ultimii ani, în încercarea de a depăși decenii de război și represiune sub regimul lui Saddam Hussein și de la invazia condusă de SUA. Cu o populație de 46 de milioane de locuitori, țara se confruntă cu o infrastructură precară, servicii publice deficiente și corupție endemică.
Scepticismul alegătorilor
Mulți cetățeni și-au pierdut speranța că alegerile vor aduce schimbări semnificative, percepând votul ca o farsă benefică doar elitelor politice și puterilor regionale. Cu toate acestea, peste 7.740 de candidați, dintre care aproape o treime sunt femei, concurează pentru cele 329 de locuri din parlament.
Detalii despre candidați și vot
Numai 75 de independenți candidează, într-o legislație electorală considerată a favoriza partidele mari. Din cei peste 21 de milioane de alegători eligibili, există temeri că prezența la vot ar putea scădea sub 41%, cifra minimă înregistrată în 2021.
Structura politică actuală
După înlăturarea lui Saddam Hussein, majoritatea șiită din Irak, care a fost mult timp oprimată, domină scena politică. De regulă, un musulman șiit ocupă funcția de prim-ministru, un sunnit deține președinția parlamentului, iar un kurd îndeplinește rolul ceremonial de președinte. Politicienii tradiționali continuă să fie la putere, fără apariția unor nume noi semnificative.
Viitorul prim-ministrului
Prim-ministrul actual, Mohammed Shia al-Sudani, care aspiră la un al doilea mandat, a ajuns la putere în 2022 printr-o alianță de guvernământ formată din partide și facțiuni șiite, având legături strânse cu Iranul. El se mândrește cu succesul de a menține Irakului stabil, în ciuda turbulențelor din Orientul Mijlociu.
Concluzie
Alegerea unui nou parlament în Irak ar putea influența semnificativ viitorul politic al țării, în contextul provocărilor interne și al presiunilor externe, rămânând de văzut dacă votul va genera schimbări reale în viața de zi cu zi a cetățenilor.
