Intervenția militară a SUA în Venezuela
Bombardamentul SUA asupra Venezuelei și capturarea președintelui Nicolás Maduro marchează un moment istoric, fiind primul atac militar direct al SUA asupra unei țări sud-americane. La o conferință de presă după capturarea lui Maduro, Donald Trump a declarat că „dominarea americană în emisfera vestică nu va mai fi niciodată pusă la îndoială.”
Istoricul intervențiilor în America Latină
De la mijlocul secolului XIX, SUA au intervenit în vecinii lor continentali nu doar prin presiune economică, ci și militar, având o lungă listă de invazii și ocupații. Exemplele includ capturarea dictatorului panamez Manuel Noriega în 1989. Acțiunile sub acoperire au ajutat la răsturnarea guvernelor alese democratic, instaurând dictaturi militare în Brazilia, Chile și Argentina.
Schimbare de politică externă
Atacul din Venezuela semnalează o schimbare majoră în politica externă și de apărare a SUA, explicitată în noua strategie de securitate națională publicată de administrația Trump. Această strategie preconizează o „expansiune” a prezenței militare a SUA în regiune, descrisă ca un „corolar Trump” la doctrina Monroe, care promova „America pentru americani” în 1823.
Reacții academice
Potrivit profesorului Maurício Santoro, acest atac semnalează o politică externă mai agresivă. Alan McPherson, profesor de istorie, a subliniat că, deși acțiunea se aliniază cu intervențiile din trecut, este șocantă, deoarece nimic similar nu s-a întâmplat din 1989. El a adăugat că s-ar fi putut crede că „această eră a imperialismului deschis s-a încheiat în secolul XXI, dar se dovedește că nu este așa.”
Intervenții anterioare ale SUA în America Latină
În ultimele decenii, aproape fiecare țară din regiune a experimentat o formă de intervenție din partea SUA. Exemple notabile includ:
- Mexic: Invazia Mexicului în 1847 a dus la ocuparea capitalei Mexico City și la cedarea a 55% din teritoriu printr-un tratat semnat în 1848.
- Cuba: După ajutorul acordat în războiul de independență împotriva Spaniei, SUA au ocupat Cuba până în 1902 și au menținut controlul asupra Golfului Guantánamo.
- Haiti: Invazia din 1915 a fost justificată prin nevoia de a „stabiliza” țara, SUA având control asupra vămilor și băncii naționale până în 1934.
- Brazilia: Deși nu au intervenit direct, SUA au amenințat cu o intervenție militară în 1964 în cazul unei posibile rezistențe la lovitura de stat împotriva președintelui João Goulart.
- Panama: Invazia din 1989 a dus la capturarea dictatorului Noriega, cu estimări de 200-500 de civili uciși în timpul operațiunilor.
Consecințele intervenției
Este incert dacă o intervenție similară în Venezuela va duce la o tranziție politică stabilă. McPherson a afirmat că intervențiile SUA rareori conduc la „pace, liniște, stabilitate și democrație”, adesea generând probleme pe termen lung în succesiune.
Intervenția militară a SUA în Venezuela reînvie tradițiile imperialiste americane, având implicații potențiale semnificative pentru stabilitatea regiunii și relațiile internaționale.
