Introducere în viața Părintelui Ioanichie Sturzu
Părintele Ioanichie Sturzu, personalitate deosebită a Mănăstirii Secu din Neamț, s-a născut în comuna Pipirig în anul 1880. A fost cunoscut ca un alinător al suferințelor prin utilizarea plantelor medicinale, dedicându-se cu pasiune vieții monahale și ajutându-i pe cei aflați în suferință.
Activitatea sa la Mănăstirea Secu
După ce a ales calea călugăriei, Părintele Ioanichie s-a distins prin ascultare, blândețe și milostenie. În calitate de arhondar, a primit credincioșii în casa de oaspeți și, mai important, a îngrijit bolnavii de reumatism, oferindu-le tratamente cu plante medicinale pe care le aduna și le prepara personal.
Îngrijirea bolnavilor
Părintele Ioanichie a amenajat o bolniță aproape de chilia sa, unde primea gratuit bolnavi din sate. Tratamentul său includea mărturisirea păcatelor, pomenirea la biserică și băi calde din plante, pe care le pregătea zilnic. De asemenea, le aducea bolnavilor mâncare de la trapeză, continuând această activitate timp de 15-20 de zile. Mărturiile bătrânilor care l-au cunoscut subliniază că mulți dintre bolnavii care au beneficiat de îngrijirile sale s-au întors acasă mai sănătoși, unii având parte de vindecări definitive.
Moartea și moștenirea Părintelui Ioanichie
Părintele Ioanichie Sturzu a activat timp de 25 de ani în slujba celor suferinzi. În anul 1943, s-a îmbolnăvit și a trecut la cele veșnice, lăsând în urmă o moștenire spirituală și o reputație deosebită în rândul celor care l-au cunoscut.
Concluzie
Moștenirea Părintelui Ioanichie Sturzu continuă să inspire și să aducă speranță, demonstrând puterea credinței și a compasiunii în îngrijirea celor bolnavi.
