Wolfgang Amadeus Mozart: Genialitatea muzicală
Wolfgang Amadeus Mozart, născut la 27 ianuarie 1756 în Salzburg, este considerat cel mai mare compozitor clasic la nivel mondial. Opera sa include peste 600 de lucrări variate, care fac parte din repertoriul standard al instituțiilor și festivalurilor muzicale internaționale. A fost botezat Joannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart, dar mai târziu s-a prezentat sub numele de Wolfgang Amadeus Mozart.
Influența familială și primele compoziții
Tatăl său, Leopold Mozart, un influent profesor de muzică și compozitor de muzică instrumentală, a fost mentorul său. În 1761, Mozart a realizat primele sale compoziții, Andante și Allegro, la doar cinci ani. A început un turneu în Europa, având reprezentații la curțile din München și Viena.
Întâlniri și inspirații
În anii 1764-1765, Mozart s-a întâlnit cu compozitorul Johann Christian Bach în Londra, iar opera acestuia a influențat profund stilul său muzical. La Bologna, a întâlnit-o pe G. B. Martini, devenind membru al Academiei Filarmonice. A compus opere de succes, precum ”Mitridate Re di Ponto” (1770) și ”Exsultate, jubilate”.
Cariera la Salzburg și primele succese
În martie 1773, Mozart a fost numit muzician al arhiepiscopului Hieronimus Colloredo, având ocazia să compună în diverse genuri. A realizat cinci concerte pentru vioară între aprilie și decembrie 1775 și a compus ”Concertul pentru pian” din 1777, considerat o operă de anvergură. A fost nevoit să se mute la München din cauza restricțiilor de la Salzburg, unde a compus ”La finta giardiniera”.
Perioada vieneză și colaborări de succes
În 1781, Mozart a avut premiera operei ”Idomeneo” în München. După mutarea la Viena în martie 1782, a devenit cunoscut ca pianist și a compus ”Răpirea din Serai”, întărindu-și reputația internațională. A studiat operele lui J. S. Bach și G. F. Handel, influențat de baronul Gottfried van Swieten, ceea ce s-a reflectat în ”Flautul fermecat” și ”Simfonia 41”.
Ultimii ani și operele de referință
Între 1782 și 1785, a colaborat cu poetul Lorenzo da Ponte, rezultând opere precum ”Nunta lui Figaro” și ”Don Giovanni”. A fost numit compozitor de cameră de împăratul Iosif al II-lea în decembrie 1787. Ultimele sale opere majore includ Simfoniile 39, 40 și 41, precum și ”Cosi fan tutte”, premiată în 1790.
Moartea și moștenirea
Mozart a murit pe 5 decembrie 1791, având parte de o înmormântare simplă. După moartea sa, opera sa a câștigat popularitate și a influențat compozitori precum Ceaikovski, Beethoven și Chopin. Mozart rămâne o figură centrală în cultura muzicală universală, având un impact durabil asupra muzicii clasice.
Opera lui Wolfgang Amadeus Mozart continuă să fie un tezaur inestimabil al culturii universale și o sursă de inspirație pentru muzicieni din întreaga lume.
