Geoffrey Chaucer: figura emblematică a literaturii engleze
Geoffrey Chaucer, considerat cel mai remarcabil poet englez dinaintea lui William Shakespeare, este renumit pentru capodopera sa, „Povestiri din Canterbury”, care se numără printre cele mai mari lucrări poetice în limba engleză. Chaucer a avut o contribuție semnificativă la gestionarea afacerilor publice în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, având roluri de curtean, diplomat și funcționar public, susținut de trei regi: Eduard al III-lea, Richard al II-lea și Henric al IV-lea.
Caracteristicile operei lui Chaucer
Operele lui Chaucer se caracterizează prin varietatea subiectelor, genurilor, tonului și stilului, explorând complexitățile căutării umane pentru o existență plină de sens. Scrierile sale sunt îmbinate cu umor și o analiză profundă a problemelor filosofice. Chaucer se dovedește a fi un poet al iubirii, abordând teme atât pământești, cât și divine, ceea ce îl îndeamnă pe cititor la reflecții asupra relațiilor dintre oameni și Creator.
Biografia lui Geoffrey Chaucer
Geoffrey Chaucer s-a născut în jurul anilor 1342/1343, la Londra. Deși data exactă a nașterii sale nu este cunoscută, se estimează că a fost în jurul anului 1340. Nu există informații clare despre educația sa timpurie, dar se știe că vorbea fluent atât franceza, cât și engleza medie, având și cunoștințe de latină și italiană.
Familia lui Chaucer provenea din clasa de mijloc engleză, iar tatăl său, John Chaucer, era un viticultor respectat. Mama sa, Agnes Copton, era moștenitoarea unui monetar londonez. Chaucer apare pentru prima dată în acte în 1357, ca membru al casei contesei de Ulster.
Cariera militară și căsătoria
În 1359, Chaucer a participat la invazia engleză a Franței în timpul Războiului de 100 de Ani, fiind luat prizonier. Răscumpărarea sa a fost plătită de regele Eduard al III-lea. În 1366, s-a căsătorit cu Philipa de Roet, doamnă de companie a soției lui Eduard al III-lea. În 1367, a primit o pensie pe viață din partea regelui și a început să călătorească în misiuni diplomatice.
Influența italiană și operele timpurii
În timpul călătoriilor sale în Italia din 1372 și 1378, Chaucer a fost influențat de lucrările lui Dante, Giovanni Boccaccio și Petrarca. Operele sale timpurii au fost influențate de poezia de dragoste de tradiție franceză, inclusiv „Romanul trandafirului” și „Sfânta Cecilia”.
Etapele carierei și realizările
În 1374, Chaucer a fost numit controlor al vămilor pentru Portul Londra, funcție pe care a deținut-o timp de doisprezece ani. Această perioadă a marcat începutul influenței italiene asupra operei sale, incluzând lucrări precum „Anelida și Arcite”, „Parlamentul păsărilor” și „Troilus și Criseyde”. A locuit în Kent, unde a fost ales judecător de pace și membru al Parlamentului în 1386. Soția sa a decedat în 1387.
„Povestiri din Canterbury”
„Povestiri din Canterbury” este cea mai cunoscută lucrare a lui Chaucer, inițial planificată să conțină 120 de povestiri, fiecare personaj urmând să spună câte patru povești. În realitate, lucrarea cuprinde doar 24 de povestiri, cu o structură neregulată și un final abrupt. Cu toate acestea, „Povestiri din Canterbury” este apreciată pentru ritmul limbajului și umorul său satiric.
Moartea și moștenirea
Chaucer a rămas funcționar al Palatului Westminster până la moartea sa, pe 25 octombrie 1400, fiind înmormântat la intrarea în capela Sfântului Benedict. În 1556, a fost ridicat un monument în onoarea sa, iar tradiția „Colțului Poeților” a fost începută, în care au fost înmormântați mulți alți poeți și scriitori de renume.
Impactul lui Geoffrey Chaucer asupra literaturii engleze este indiscutabil, iar „Povestiri din Canterbury” rămâne o lucrare fundamentală care continuă să influențeze literatura și cultura contemporană.
