Fenomenul pensiilor în Franța
În Franța, veniturile medii ale pensionarilor depășesc salariile persoanelor active, un fenomen rar întâlnit în lume. Studiul Luxembourg Income Study, citat de Financial Times, arată că, spre deosebire de țări precum Germania sau Canada, unde angajații câștigă cu 5–30% mai mult decât pensionarii, în Franța pensiile oferă un avantaj mediu de 1% față de salariile active.
Impactul generației baby boom asupra sistemului de pensii
Fostul premier François Bayrou a descris această situație ca fiind rezultatul „problemei generației baby boom”. Persoanele născute în anii 1950 au contribuit relativ puțin la asigurările sociale, dar primesc pensii substanțiale, finanțate în mare parte din bugetul statului. Această generație a influențat legislația privind vârsta de pensionare, reducând-o în 1983 de la 65 la 60 de ani, iar în 2010 aceasta a fost crescută la 62 de ani, provocând proteste violente.
Pensiile și veniturile active
Cheltuielile cu pensiile în Franța reprezintă aproape 14% din PIB, iar un pensionar primește, în medie, de două ori mai mult decât a contribuit. Pensia lunară medie se ridică la aproximativ 1.500 de euro, comparativ cu salariul net mediu al adulților activi, care se situează între 2.600 și 2.700 de euro. Compararea veniturilor pensionarilor cu întreaga populație adultă, incluzând șomeri și lucrători precari, accentuează diferența.
Inegalități în sistemul de pensii
Diferențele de venituri devin și mai evidente la nivelul veniturilor mari. Aproximativ 1,7% dintre pensionari încasează peste 4.500 de euro pe lună, iar foștii manageri de top pot primi, în unele cazuri, peste 100.000 de euro anual, o parte semnificativă provenind din bugetul public. Pensionarea anticipată și creșterea speranței de viață permit francezilor să petreacă, în medie, 25 de ani la pensie, mai mult decât americanii (20 de ani) sau britanicii (21 de ani).
Provocările reformelor sistemului de pensii
Reformele sistemului de pensii au generat proteste masive. Propunerea președintelui Emmanuel Macron de a ridica vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani a dus la demonstrații semnificative. Altele, precum ideea lui Michel Barnier de a amâna o creștere planificată a pensiilor, au dus la căderea guvernului său. François Bayrou, succesorul său, a pierdut de asemenea guvernarea din cauza conflictelor legate de acest subiect.
O societate în care pensionarii trăiesc mai bine decât angajații activi se confruntă cu provocări complexe în echilibrarea justiției sociale cu sustenabilitatea bugetară.
