Cum își menține UNHCR angajamentul față de refugiați în contextul reducerii fondurilor
Știrile despre război, colaps economic și suferință în masă au devenit atât de frecvente încât au ajuns să nu mai șocheze. Pablo Zapata, reprezentantul UNHCR în România, discută despre provocările actuale și despre cum organizația se adaptează în fața acestor crize.
Reducerea fondurilor umanitare
UNHCR se confruntă cu o situație financiară complicată, în special din cauza retragerii Statelor Unite din diverse organisme internaționale și a reducerii fondurilor umanitare. Pablo Zapata subliniază că, deși SUA rămân membre ale Comitetului Executiv al UNHCR, mulți donatori au redus contribuțiile din cauza altor angajamente financiare, cum ar fi cheltuielile crescute în apărare. Aceasta afectează nu doar UNHCR, ci și alte organizații, iar în România s-a obținut doar 31% din suma solicitată pentru planul de răspuns la criza refugiaților din 2025.
Crizele multiple și prioritizarea resurselor
În fața mai multor crize globale, UNHCR încearcă să prioritizeze intervențiile unde sprijinul poate face diferența între viață și moarte. Zapata menționează că organizația lucrează pentru eficientizarea proceselor interne și pentru a reduce dependența de asistența prelungită, axându-se pe integrarea socio-economică a refugiaților în societățile gazdă.
Refugiații din România
În România, circa 51% dintre refugiații ucraineni lucrează, ceea ce îi ajută să devină mai puțin dependenți de asistență. Relația dintre comunitatea gazdă și refugiați este, în general, pozitivă, dar există semne de îngrijorare cu privire la creșterea nevoilor sociale și economice. Aproximativ 34% dintre gospodăriile refugiaților ucraineni se confruntă cu dificultăți financiare, ceea ce este alarmant comparativ cu media națională.
Impactul social media
Zapata observă că percepțiile negative despre refugiați cresc, influențate de zgomotul din social media. Aceasta a dus la o creștere a evaluărilor neutre în relația cu comunitatea gazdă, de la 21% la 34% în ultimul an. Această normalizare a suferinței este un risc major, iar Zapata subliniază importanța sensibilizării și menținerii empatiei față de refugiați.
Colaborarea internațională și politicile de azil
UNHCR colaborează cu alte organizații umanitare pentru a răspunde nevoilor refugiaților. De asemenea, se discută despre modificările legislative în statele care au semnat Convenția privind refugiații din 1951, unele dintre ele având tendința de a restricționa drepturile refugiaților. Zapata subliniază necesitatea menținerii acestei convenții și respectării dreptului internațional.
Concluzie
În fața provocărilor actuale, UNHCR continuă să-și mențină angajamentul față de refugiați, chiar și cu resurse limitate. Eforturile de integrare socio-economică și colaborarea internațională rămân esențiale pentru a răspunde crizelor umanitare în continuă expansiune.
