Criza financiară a Argentinei
Argentina a ajuns din nou într-un punct critic, iar banca centrală a intervenit pentru a susține un peso în continuă scădere, în ciuda reformelor libertariene recente. Criza marchează o întorsătură bruscă pentru cei care au văzut speranță în promisiunile pro-piață ale președintelui Javier Milei.
Milei: O undă libertariană în declin
Când Javier Milei a preluat puterea, a făcut valuri prin decizia de a lăsa peso-ul să fluctueze și prin angajamentul de a pune capăt problemelor monetare ale Argentinei printr-o libertate economică radicală. Milei a fost susținut chiar de unii adepți ai Bitcoin, care credeau că idealurile sale ar putea marca o ruptură istorică de modelul de inflație și gestionare monetară defectuoasă al Argentinei.
Totuși, speranțele de stabilitate s-au evaporat. Saifedean Ammous, economist austriac și susținător al Bitcoin, a comentat: „Peso-ul a ajuns la 1510 per dolar, de la 900 pe piața neagră sau 300 oficial, când Milei a preluat puterea acum mai puțin de 2 ani, în ciuda intervențiilor băncii centrale și guvernului cu dolari împrumutați. Ponzi-ul se apropie de final.”
Intervenția băncii centrale
Săptămâna aceasta, banca centrală a Argentinei a fost nevoită să cheltuie aproape 1 miliard de dolari din rezervă, cea mai mare intervenție de la 2019, pentru a stabiliza peso-ul, care continuă să se deprecieze în ciuda eforturilor de a-l menține în conformitate cu benzile de tranzacționare convenite cu FMI. Această decizie vine după ce guvernul Milei a început să lase moneda să floteze parțial în aprilie, dar a dus la o fugă de capital, blocaje legislative și o creștere a nemulțumirii publice.
Dinamicile crizei din Argentina
Activele argentiniene au fost afectate sever, deoarece parlamentul blochează măsuri cheie de austeritate și privatizare, subminând politica fiscală a lui Milei. Peso-ul de pe piața neagră a atins minime istorice, iar rezervele continuă să se epuizeze rapid, amenințând capacitatea țării de a-și onora datoriile și de a susține intervențiile limitate.
Intervențiile băncii centrale contrazic acum programul libertarian original și reflectă istoria lungă a Argentinei de peg-uri eșuate și apărare de urgență a monedei. FMI este îngrijorat, deoarece rezervele de dolari ale Argentinei scad într-o situație pe care analiștii o descriu ca un colaps autoîmplinit. Cu cât statul intervine mai mult, cu atât mai puțină încredere rămâne în peso ca depozit de valoare.
Preferința pentru dolari, nu Bitcoin
Susținătorii Bitcoin au indicat în mod repetat Argentina ca un exemplu convingător de ce o monedă fără permisiune, non-statuală ar putea oferi o salvare. Deținătorii de peso-uri și-au văzut economiile distruse repetat, iar opoziția filozofică a lui Milei față de fiat a atras atenția celor care visează la o lume fără imprimare centralizată de bani și controale de capital impuse de stat. Cu toate acestea, actuala destrămare scoate la iveală o adevăr dur: ideologia libertariană nu poate face față disfuncției instituționale profunde.
Între timp, populația Argentinei, afectată de inflație și reforme eșuate, a început să se îndrepte spre dolari pe piața neagră, nu spre Bitcoin. Volumul pe bursele globale de criptomonede crește în momente de criză acută, dar utilizarea zilnică rămâne limitată comparativ cu dolarizarea disperată.
Un punct de răscruce pentru Argentina
Cu rezervele în scădere și tentativele de reformă stagnând, Argentina se află la un punct de răscruce. Dolarizarea, dacă va avea loc, ar însemna renunțarea la toată suveranitatea monetară. Continuarea intervențiilor riscă să epuizeze și mai mult rezervele și să aprindă și mai multe nemulțumiri sociale. În acest context, valoarea fragilă a peso-ului le amintește argentinienilor (și lumii) de riscurile încrederii într-o clasă politică sau o bancă centrală, indiferent cât de libertariană ar fi marca acestora.
În concluzie, tumultul din Argentina subliniază relevanța Bitcoin ca un activ descentralizat, rezistent la confiscare și imun la inflație, dar arată că adoptarea sa este un proces lent, provocat de inerția instituțională, educația insuficientă și presiunile imediate ale supraviețuirii zilnice.
