Impactul ecologic al porumbului în Statele Unite
Porumbul domină agricultura americană, acoperind 90 de milioane de acri, echivalentul suprafeței statului Montana. Este folosit în hrana animalelor, în produsele alimentare procesate și în etanolul amestecat în majoritatea benzinei din SUA. Cu toate acestea, utilizarea intensivă a îngrășămintelor pentru creșterea porumbului are un cost ecologic semnificativ, contribuind la încălzirea globală și la contaminarea apelor.
Problema utilizării îngrășămintelor
Fermele de porumb depind de utilizarea masivă a îngrășămintelor pentru a menține randamentele ridicate. Atunci când azotul din îngrășăminte se descompune în sol, eliberază oxid de azot, un gaz cu efect de seră de aproape 300 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon. Producția de îngrășăminte azotate emite, de asemenea, cantități mari de dioxid de carbon, contribuind la amprenta de carbon a porumbului.
Creșterea industriei de etanol
Industria porumbului și a etanolului susține că expansiunea rapidă a etanolului, care consumă acum 40% din recolta de porumb din SUA, este benefică pentru mediu. Aceștia contestă rezultatele cercetărilor care sugerează contrariul. Agricultura contribuie cu peste 10% la emisiile de gaze cu efect de seră din SUA, iar porumbul folosește mai mult de două treimi din îngrășământul azotat la nivel național, fiind principalul motor al emisiilor de oxid de azot din agricultură.
Politica federală și impactul asupra agriculturii
Costurile ecologice ale porumbului nu sunt adesea discutate în dezbaterile politice, iar multe dintre probleme se leagă de politicile federale și de lobby-ul puternic al industriei de porumb și etanol. Standardul de combustibil regenerabil (RFS), adoptat în mijlocul anilor 2000, a crescut cererea pentru etanol, determinând fermierii să planteze mai mult porumb.
Practici de cultivare și conservare
Mulți fermieri cultivă porumb an de an pe aceleași terenuri, o practică cunoscută sub numele de „porumb continuu”, care necesită cantități enorme de îngrășământ azotat. Experții sugerează că pașii dovediți de conservare, cum ar fi plantarea de rânduri de copaci și arbuști în câmpurile de porumb, ar putea reduce semnificativ emisiile. Totuși, administrația Trump a eliminat multe dintre stimulentele care ajutau fermierii să adopte astfel de practici.
Contaminarea apei potabile
Nitrogenul folosit în cultivarea porumbului este o sursă majoră de poluare a apei potabile. O raportare recentă a Clean Wisconsin și a Alianței pentru Marile Lacuri a constatat că peste 90% din contaminarea cu nitrați în apa subterană din Wisconsin este legată de surse agricole. Aceasta a dus la situații grave, cum ar fi cazul unei familii din Wisconsin, care a descoperit că apa din fântână avea niveluri de nitrați de două ori mai mari decât limita sigură stabilită de EPA.
Alternative pentru o agricultură mai curată
Reducerea amprentei de carbon a porumbului este posibilă, dar fermierii care încearcă să facă acest lucru se confruntă cu obstacole politice. Măsurile de conservare, cum ar fi rotația culturilor și plantarea de culturi de acoperire, au demonstrat rezultate pozitive. Fermierii din Iowa aplică tehnici inovatoare care reduc nevoia de îngrășăminte și îmbunătățesc sănătatea solului, dar se bazează pe sprijin federal pentru a implementa aceste practici.
Concluzie
Impactul cultivării porumbului asupra mediului este semnificativ, iar schimbările în politicile agricole sunt necesare pentru a aborda problemele legate de emisiile de gaze cu efect de seră și contaminarea apei. Este esențial ca Statele Unite să reevalueze modul în care cultivă această cultură esențială pentru a minimiza efectele negative asupra mediului.
