Conacul Rosetti-Solescu: Un simbol istoric în pericol
Situat la câteva sute de metri de drumul național ce leagă Vaslui de Iași, Conacul Rosetti-Solescu, locul unde Elena Cuza și-a petrecut copilăria, se află într-o stare avansată de degradare. Acest monument istoric, cândva impunător, a ajuns să se prăbușească, cu ziduri măcinate de vreme și feronerie lipsă. Pereții interiori, altădată decorați cu tablouri și oglinzi, sunt acum vandalizați cu graffiti și mesaje inadecvate, semne ale unei societăți care nu mai prețuiește istoria.
Încercările de salvare a conacului
Autoritățile locale din comuna Solești depun eforturi de ani buni pentru a prelua clădirea de la moștenitorii familiei Rosetti-Solescu, care se află în străinătate. Discuțiile pentru preluarea clădirii sunt complicate, iar renovarea nu poate fi susținută financiar de Primăria Solești. Viceprimarul Daniel Ababei a declarat că, deși sunt în contact constant cu moștenitorii, se confruntă cu cereri financiare pe care nu le pot îndeplini.
Amintiri din trecut
Locuitorii din Solești au o legătură profundă cu conacul, amintindu-și cum clădirea era, în anii ’60, un loc vibrant, plin de istorie. Oamenii își împărtășesc povești despre fântâna arteziană și descoperirile arheologice, cum ar fi sabia domnitorului Cuza. De asemenea, la 24 ianuarie, în fiecare an, se organizează o slujbă în memoria Elenei Cuza, iar localnicii discută despre soarta conacului, considerându-l un simbol al comunității.
Educația și conștiința istorică
Dascălii din Solești își propun să păstreze vie memoria Elenei Cuza, învățând copiii despre importanța istoriei locale. Profesorul de istorie Ioan Bojoagă subliniază faptul că elevii sunt curioși și conștienți de moștenirea pe care o are conacul. Elena Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a avut un impact semnificativ asupra societății românești, iar elevii se mândresc cu legătura lor cu acest simbol istoric.
Concluzie
În absența unor măsuri concrete din partea autorităților pentru salvarea Conacului Rosetti-Solescu, comunitatea locală se bazează pe povestiri și educație pentru a păstra vie memoria istorică. Această situație subliniază nevoia urgentă de acțiuni pentru protejarea patrimoniului cultural, care, fără intervenții, riscă să dispară complet.
