Peșterile Škocjan: O Comoară UNESCO în Slovenia
Peșterile Škocjan, situate în Platoul Karst din sud-vestul Sloveniei, fac parte din Parcul Regional Škocjan, o arie protejată de 413 hectare, aflată lângă localitatea Divača, aproape de granița cu Italia. Acest sit natural a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO din 1986 datorită canioanelor subterane impresionante, sculptate de râul Reka în rocile calcaroase, și a tezaurelor speologice și arheologice descoperite în zonă.
Istoricul Peșterilor
Primele mențiuni documentate ale peșterilor Škocjan datează din secolul al II-lea î.Hr., fiind atribuite filosofului și geografului grec Poseidonios din Apamea. Formațiunile naturale ale peșterilor sunt reprezentate și pe ‘Harta Lazius-Ortelius’, realizată în 1561. Studiul științific al zonei a început în 1689 cu Johann Weikhard von Valvasor, un pionier al topografiei carstice, care a descris cursul subteran al râului Reka. Explorarea sistematică a peșterilor a debutat cu o expediție speologică în 1884, iar prima cartografiere a complexului a fost realizată în 1888 de cehul Anton Hanke.
Geografia și Formele de Relief
Râul Reka izvorăște din platoul Snežnik și are o lungime de 55 de kilometri la suprafață. Punctul în care râul plonjează în adâncuri, denumit ‘Marea Vale’ (Velika Dolina), se află în apropierea localității Škocjan. Canalul subteran calcaros are o lungime de 3,5 kilometri și lățimi de până la 60 de metri. Vizitatorii pot străbate un tunel de peste 110 metri, construit în 1933, pentru a ajunge în Peștera Tăcută, unde se pot observa stalactite și stalagmite gigantice de până la 15 metri înălțime.
Atracții și Trasee
Traseul turistic include o sală de aproximativ 120 de metri lățime și 30 de metri înălțime, precum și podul Cerkevnik, suspendat la 50 de metri deasupra albiei râului Reka. Sala Muller, cu pereți de 60 de metri înălțime, și sala Schmidl sunt alte puncte de interes, alături de peștera Tominc, unde au fost descoperite dovezi ale prezenței umane de peste zece mii de ani. Sala Martel este cea mai mare din complex, având 308 metri lungime, 89 metri lățime și 146 metri înălțime. Complexul de peșteri cuprinde 26 de cascade subterane.
Condiții Climaterice și Protecție Ecologică
Diferența de nivel între cea mai înaltă intrare în sistemul de peșteri, Abisul Okroglica, și cel mai jos punct accesibil este de 223 de metri. Temperatura în zonele uscate ale peșterilor se menține la 12 grade Celsius, iar în părțile umede variază între 0 și 20 de grade. Parcul Regional Škocjan a fost înființat în 1996 și include satele Betanja și Matavun. În 2004, a fost inclus în Programul UNESCO ‘Omul și Biosfera’, care promovează dezvoltarea durabilă. De asemenea, în 1999, peșterile Škocjan au fost incluse pe Lista Ramsar, recunoscând importanța lor internațională pentru conservare.
Concluzie
Peșterile Škocjan reprezintă un exemplu remarcabil de coexistență între om și natură, fiind nu doar o destinație turistică deosebită, ci și un sit de importanță științifică și ecologică majoră, protejat la nivel internațional.
