Cobza, recunoscută în patrimoniul UNESCO
Cobza, instrumentul cu cea mai lungă tradiție la petrecerile din România, a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, recunoaștere obținută după aproape trei ani de eforturi comune între România și Republica Moldova. Această inițiativă a dus la formarea unor noi comunități de cobzari.
Părerile artiștilor despre cobză
Bogdan Simion, un cunoscut cântăreț la cobză și unul dintre ultimii din România, afirmă: „Cobza e ca un ghimpe, n-are nevoie de îngrășăminte, de apă. E foarte greu să o controlezi.” El a început să cânte la vârsta de 5 ani și își dedică viața promovării acestui instrument tradițional. Simion își exprimă temerea că, în viitor, nu va mai exista cineva care să continue această tradiție, menționând: „Este un capăt de drum, e un tip de cultură care dispare.”
Comunități noi de cobzari
În ultimul an și jumătate, în Iași a apărut o nouă comunitate de cobzari, parte a efortului de a integra cobza în patrimoniul UNESCO. Eugenia Stan, care a început să cânte la cobză la 75 de ani, a declarat: „M-am îndrăgostit de ea într-adevăr și multe cântece pot fi cântate în spiritul lor popular, ajutându-ne cu cobza.”
Importanța salvării tradiției
Ozana Dram, directorul Centrului Județean al Culturii Tradiționale Iași, subliniază importanța salvării cobzei, menționând că, înainte de recunoașterea din 2020, instrumentul avea o reprezentare foarte slabă în zonă. Această recunoaștere a fost crucială pentru revitalizarea interesului față de cobză și pentru asigurarea continuității tradiției.
Concluzie
Recunoașterea cobzei în patrimoniul UNESCO nu doar că onorează tradiția culturală românească, ci și încurajează revitalizarea și păstrarea acestei forme de artă, asigurând astfel o continuitate pentru generațiile viitoare.
