Împrumuturi pentru climă în China și Arabia Saudită
China, împreună cu statele petroliere bogate precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, beneficiază de sume mari de finanțare pentru climă, conform unei analize. Aceasta a fost realizată de The Guardian și Carbon Brief, care au investigat datele nepublicate anterior trimise la ONU și informațiile de la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Analiza a arătat cum miliarde de dolari din bani publici sunt angajate în lupta împotriva încălzirii globale.
Distribuția fondurilor și provocările întâmpinate
Investigația a relevat un sistem funcțional care transferă capital de la poluatorii bogați către națiunile vulnerabile, ajutându-le să își curețe economiile și să se adapteze la o lume mai caldă. Totuși, distribuția majorității fondurilor nu are o supraveghere centralizată, fiind la discreția fiecărei țări, ceea ce o face vulnerabilă la interesele politice și nu întotdeauna direcționată acolo unde este cel mai necesar.
Deși datele oficiale nu sunt suficient de extinse pentru a urmări toți beneficiarii finanțării pentru climă, analiza a constatat că aproximativ o cincime din fondurile din 2021 și 2022 au ajuns la cele 44 de țări cele mai sărace din lume, cunoscute sub denumirea de țări în dezvoltare (LDC-uri). O mare parte din aceasta a fost sub formă de împrumuturi, nu de granturi. Unele LDC-uri au primit mai mult de două treimi din finanțarea lor climatică sub formă de împrumuturi, iar în cazul Bangladeshului și Angolei, ponderea împrumuturilor a crescut la 95% sau mai mult.
Finanțarea climei în țările dezvoltate
Majoritatea țărilor dezvoltate din lume oferă finanțare pentru a susține acțiunile climatice în țările în dezvoltare, atât bilateral, cât și prin organizații multilaterale, cum ar fi băncile de dezvoltare. La un summit al ONU în Copenhaga în 2009, țările bogate au promis să mobilizeze 100 de miliarde de dolari pe an până în 2020, recunoscând responsabilitatea lor mai mare pentru degradarea climatică și abilitatea de a finanța soluții. Totuși, analiza celor mai recente date a arătat că sume imense sunt direcționate către state petroliere și către China, a doua cea mai mare economie din lume.
Exemple de finanțare în state petroliere
Emiratele Arabe Unite, un exportator de combustibili fosili, au primit peste 1 miliard de dolari în împrumuturi din partea Japoniei, înregistrate ca finanțare pentru climă. Proiectele includ 625 de milioane de dolari pentru un proiect de transmisie electrică offshore în Abu Dhabi și 452 de milioane de dolari pentru un incinerator de deșeuri în Dubai. Arabia Saudită, unul dintre cei mai mari emițători de carbon, a primit aproximativ 328 de milioane de dolari în împrumuturi japoneze, inclusiv 250 de milioane de dolari pentru compania sa electrică și 78 de milioane de dolari pentru o fermă solară.
Finanțarea în regiunile în dezvoltare
Șase țări din Balcani care speră să adere la UE au primit peste 3,5 miliarde de dolari în finanțare climatică, iar banii au fost direcționați în principal către Serbia, care a primit pe cap de locuitor de zece ori mai mult decât LDC-urile. România a fost, de asemenea, un beneficiar al finanțării climatice, primind un grant de 8 milioane de dolari din partea SUA pentru un studiu ingineresc pentru construirea unui reactor nuclear modular mic.
Provocările țărilor sărace
Deși fluxurile totale de finanțare climatică cresc, nu suficient din acestea ajung la comunitățile cele mai sărace și vulnerabile. În perioada analizată, aproximativ 33 de miliarde de dolari au fost angajate pentru LDC-uri, incluzând țări precum Haiti, Mali, Niger, Sierra Leone, Sudanul de Sud și Yemen. O sumă mult mai mare – aproximativ 98 de miliarde de dolari – a fost direcționată către țările în dezvoltare, inclusiv țări cu venituri medii mai mici, cum ar fi India și China.
India a fost cel mai mare beneficiar de finanțare, primind aproximativ 14 miliarde de dolari, în timp ce China a primit 3 miliarde de dolari, în principal din bănci multilaterale.
Discrepanțe în clasificarea țărilor
Analiza sugerează că subreprezentarea LDC-urilor reflectă dimensiunea lor mai mică a populației, dar structura grupului țărilor în dezvoltare devine o sursă tot mai mare de tensiune în negocierile climatice. De exemplu, economia Chinei a crescut semnificativ de la clasificarea sa ca țară în dezvoltare în anii ’90, iar emisiile sale au depășit nivelurile europene pe cap de locuitor. China este considerată un furnizor semnificativ de finanțare pentru proiectele climatice externe, dar a rezistat eforturilor de a număra formal contribuțiile sale.
Consecințele împrumuturilor pentru climă
Majoritatea țărilor cele mai sărace primesc mai mult de două treimi din finanțarea lor climatică sub formă de împrumuturi, în ciuda avertismentelor că multe nu își permit condițiile și rambursările. Datele Băncii Mondiale arată că, în aceeași perioadă, LDC-urile au rambursat împreună aproape 91,3 miliarde de dolari în datorii externe, de trei ori mai mult decât bugetele lor pentru finanțarea climatică. În ultimul deceniu, rambursările datoriilor externe ale celor mai sărace națiuni au crescut de trei ori, de la 14,3 miliarde de dolari în 2012 la 46,5 miliarde de dolari în 2022.
Experții avertizează că țările ar putea lua noi împrumuturi pentru a plăti datoriile vechi, ceea ce ar duce la perpetuarea problemelor financiare.
Apeluri pentru reforme în finanțarea climatică
Un purtător de cuvânt al ONU pentru schimbările climatice a subliniat că inechitățile dezvăluite în fluxurile de finanțare climatică evidențiază necesitatea unei schimbări urgente în sistemul financiar global. Finanțarea climatică trebuie să fie accesibilă, abordabilă și corectă, iar multe dintre cele mai sărace țări ale lumii se confruntă cu bariere și depind în continuare de împrumuturi cu dobânzi mari pentru finanțarea climatică.
Concluzie: Analiza dezvăluie provocările și inechitățile în distribuția finanțării climatice, subliniind necesitatea de a aborda aceste discrepanțe pentru a sprijini în mod eficient țările vulnerabile în fața schimbărilor climatice.
