Cercetările sugerează că faliile de pe coasta de vest a SUA ar putea provoca cutremure devastatoare în lanț

Moderator
5 Min Citire
Sursa foto: PROFILUX IMAGES

Avertizări privind cutremurele devastatoare

Avertizările referitoare la amenințarea iminentă a unui cutremur catastrofal, cunoscut sub denumirea de „marele cutremur”, care ar putea devastat orașe de pe coasta de vest a SUA, au stârnit temeri de-a lungul decadelor. Un nou studiu sugerează că un cutremur de mare magnitudine în zona Pacificului de nord-vest ar putea declanșa un cutremur secundar pe falia San Andreas din California, provocând o catastrofă fără precedent.

Impactul unei posibile sincronicități

„Cutremurul mai mare” ar avea potențialul de a provoca distrugeri simultane pe întreaga coastă, conform cercetătorilor. „Ne-am putea aștepta ca un cutremur pe una dintre falii să consume resursele întregii țări pentru a răspunde la acesta”, a declarat Dr. Chris Goldfinger, geolog marin și geofizician. „Dacă ambele falii ar exploda simultan, atunci am avea potențialul ca San Francisco, Portland, Seattle și Vancouver să se confrunte cu o situație de urgență într-un interval comprimat de timp.”

Zonele de subducție și cutremurele sincronizate

Zona de subducție Cascadia, care poate produce cutremure de magnitudinea 9, a declanșat anterior seisme pe falia San Andreas, conform studiului publicat pe 29 septembrie. Goldfinger a explicat că descoperirile au venit după zeci de ani de cercetări complicate, analize și date greu de interpretat.

Prin studierea nucleelor de sedimente marine care conțin mii de ani de istorie geologică, cercetătorii au descoperit că depunerile de alunecări submarine proveneau din cutremurele de pe falia San Andreas, dar erau „inverse față de ceea ce vedem de obicei”. Analizând structurile de nisip din turbidite, cercetătorii au stabilit că unele rupturi au avut loc la doar câteva ore – sau chiar minute – distanță.

Publicitate
Ad Image

Studiul a identificat 18 cutremure sincronizate în ultimele 3.000 de ani, sugerând că aceste seisme consecutive nu sunt o excepție, ci mai degrabă se întâmplă în majoritatea cazurilor. Cea mai recentă astfel de coincidență a fost legată de un cutremur puternic din anul 1700, care a provocat un tsunami devastator în Pacific.

Efectele cutremurelor de mare magnitudine

Un cutremur de magnitudine 9 în zona de subducție Cascadia ar putea genera un val tsunami inițial de până la 80 de picioare, care ar lovi comunitățile costiere la 30 de minute după începerea tremurului, conform unui scenariu elaborat de managerii federali de urgență în 2022. Impactul ar afecta o suprafață de peste 140.000 de mile pătrate, afectând oameni din trei state și părți ale Canadei, iar tsunami-ul ar putea ajunge în 27 de țări și 17 triburi.

Analize similare pentru un cutremur de magnitudine 7,8 pe falia San Andreas sugerează că zone din California ar putea fi zguduite timp de mai mult de două minute, provocând peste 1.800 de decese, 50.000 de răniți și daune de 200 de miliarde de dolari, cu „disruptii severe și de lungă durată”. Cutremurele mari pe aceste falii au loc aproximativ o dată la 200 de ani, conform experților.

Pregătiri și conștientizare

Goldfinger subliniază că, deși aceste evenimente ar provoca distrugeri fără precedent, există totuși un aspect pozitiv: un cutremur în Cascadia ar putea acționa ca un sistem natural de avertizare, oferind celor afectați de un cutremur pe falia San Andreas mai mult timp pentru a se pregăti. Conștientizarea constantă a acestor pericole ajută la menținerea atenției managerilor de urgență și a locuitorilor din zonele cele mai vulnerabile.

„Nivelul nostru de pregătire este slab”, a declarat Goldfinger. „Avem mult de lucru, iar toate aceste zone au fost construite pe bombe cu ceas.” Ben Deci, ofițer senior de comunicare pentru California Earthquake Authority, a recomandat asigurarea împotriva cutremurelor și întărirea caselor construite conform standardelor mai vechi. „Cunoașteți ce să faceți atunci când începe zguduirea: lăsați-vă, acoperiți-vă și țineți-vă”, a adăugat el.

Concluzie

Studiul subliniază interconectivitatea riscurilor de mediu și importanța pregătirii în fața unor posibile catastrofe, invitând la o participare activă în construirea unui ecosistem de reziliență.

Distribuie acest articol
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *