Introducere
Eusebiu Popa, un fost rugbist din Piatra Neamț, a devenit un exemplu de ambiție și perseverență, în ciuda provocărilor pe care le-a întâmpinat în urma a 33 de operații, care au dus la amputarea unui picior. La 15-16 ani, a fost îndemnat de un vecin să se alăture echipei de rugby, unde a avut succes rapid, marcând un eseu în primul său meci. De atunci, a dedicat viața sa promovării rugby-ului, în special în rândul fetelor.
Provocările personale
Popa a suferit o serie de probleme de sănătate legate de diabet, care au culminat cu amputarea piciorului stâng în 2024. Deși a avut dificultăți semnificative, inclusiv pierderi de sânge și necesitatea de a folosi un cadru pentru a se deplasa, el nu s-a lăsat descurajat. După operație, a continuat să se antreneze, chiar și cu un picior, demonstrând că este capabil să execute placaje și să împărtășească cunoștințele sale cu tinerii jucători.
Impactul asupra rugby-ului feminin
În 1996, Popa a înființat prima echipă de rugby feminin din România, Rugby Club Petrotrans, devenind astfel un pionier al acestui sport în țară. De-a lungul anilor, a antrenat numeroase echipe, inclusiv naționala de rugby feminin, și a obținut rezultate notabile. Primele meciuri au fost întâmpinate cu scepticism, dar echipa a crescut, iar în 2012 s-a concentrat pe juniori, având acum echipe la categoriile U8 și U12.
Obstacolele întâmpinate
Popa a confruntat nu doar probleme de sănătate, ci și dificultăți financiare și de mentalitate în promovarea rugby-ului feminin. Deși clubul pe care îl conduce, Rugby Club Venus Rifil, nu beneficiază de suport financiar din partea autorităților, acesta reușește să continue activitatea datorită sponsorilor care susțin echipa. Popa observă că mentalitatea părinților, care consideră rugby-ul un sport exclusiv masculin, reprezintă un obstacol important în atragerea jucătoarelor.
Pasiunea pentru rugby
Popa își amintește cu nostalgie de începuturile sale în rugby, inclusiv primul său meci și de cum a fost influențat de personalități marcante din acest sport. De asemenea, el subliniază că, în ciuda diferențelor de organizare și resurse între trecut și prezent, pasiunea pentru rugby rămâne constantă. Cu o memorie deosebită, el poate detalia evenimente din cariera sa și interacțiuni cu jucători celebri.
Concluzie
Prin dedicarea sa și prin exemplul personal, Eusebiu Popa demonstrează că spiritul sportiv și determinarea pot depăși cele mai mari obstacole. Povestea sa inspiră nu doar pe cei din lumea rugby-ului, ci și pe toți cei care se confruntă cu dificultăți în viață.
