Lupta împotriva muncii la negru în România
Florin Manole, ministrul muncii, a abordat fenomenul muncii la negru în România, recunoscând că acesta este prezent în anumite domenii, dar subliniind că soluțiile nu trebuie să se limiteze la sancțiuni. Manole a insistat asupra importanței de a discuta nu doar despre drepturile la pensie ale persoanelor care lucrează la negru, ci și despre cauzele mai puțin evidente ale acestui fenomen.
Rezultatele controalelor recente
Conform unui control recent, 17 din 70 de persoane care lucrau pe un șantier în București erau angajate la negru și proveneau din comunitățile cu un număr mare de romi. Manole a descris acești muncitori ca fiind „oameni onești care vor să muncească”, subliniind că munca pe șantier nu este ușoară și combatând stereotipurile asociate acestor comunități.
Ajutoarele sociale și frauda
Referitor la ajutoarele sociale, Manole a afirmat că nu consideră că statul face risipă cu acestea, menționând că beneficiile sociale în România nu sunt suficiente pentru a asigura un trai decent. Totodată, a adus în discuție fraudele de 26% în dosarele de dizabilitate din București, evidențiind necesitatea unei verificări mai atente a acestora.
Experiența personală a ministrului
În ceea ce privește experiența sa personală, Manole a declarat că nu a muncit niciodată la negru, dar a lucrat pe salariul minim pe economie în perioada studenției la București. El a subliniat că este „absolut nedrept” ca un tânăr să nu-și poată acoperi cheltuielile de trai dintr-un salariu minim.
Concluzie
Fenomenul muncii la negru în România necesită o abordare complexă și măsuri fundamentale, având implicații semnificative asupra drepturilor muncitorilor și economiei naționale.


