Presiuni și Amenințări în Sistemul Judiciar
Administrația Prezidențială a publicat o sinteză a sesizărilor primite de la magistrați, evidențiind presiunile și atmosfera de frică din sistemul judiciar. Magistrații afirmă că se confruntă cu amenințări legate de inspecția judiciară și sancțiuni din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Mesajele transmise sugerează că la Curtea de Apel București (CAB) domnește teroarea, iar judecătorii sunt descurajați să se solidarizeze sau să semnaleze abuzuri.
Sinteza Observațiilor Magistraților
Sinteza cuprinde observații grave referitoare la independența magistraților și la funcționarea justiției. Magistrații subliniază că favorurile sunt oferite prin delegări și detașări, iar colegiile de conducere nu mai funcționează eficient. Se menționează că președinții instanțelor sunt percepuți ca „mici dumnezei”, iar sistemul de delegări este văzut ca un mecanism de recompensă și de îndepărtare a judecătorilor incomozi.
Exemple de Presiune și Teroare
Printre exemplele de presiune se numără amenințările cu inspecția judiciară și descurajarea candidaților neagreați la concursuri. Magistrații afirmă că li se transmite că nu au ce să le facă, dat fiind că „sunt intangibili”. Aceste amenințări generează o atmosferă de teroare în rândul magistraților, care se tem de repercusiuni și cercetări disciplinare.
Impresii de Teamă și Neîncredere
Conform observațiilor, Inspecția Judiciară (IJ) este percepută ca un instrument de presiune asupra magistraților, nu ca o instituție de autoreglare. Aceasta inspiră mai degrabă teamă decât încredere, iar evaluările comisiilor sunt considerate discreționare. Magistrații se tem că orice nesupunere ar putea duce la retragerea delegărilor, iar deciziile subiective și netransparente afectează accesul la funcții de conducere.
Strategia de Autoprotecție
Mulți magistrați aleg tăcerea ca strategie de autoprotecție, temându-se de represalii sau de compromiterea carierei. Aceasta este explicată prin vulnerabilități concrete, cum ar fi volumul de muncă și erorile inevitabile. Tăcerea este percepută ca o reacție la presiunile externe și interne, care descurajează exprimarea critică.
Concluzie
Atmosfera de frică și presiune din sistemul judiciar afectează grav independența magistraților, generând un climat de descurajare a exprimării critice și a promovării unui sistem meritocratic. Această situație poate avea implicații serioase asupra justiției și a încrederii publicului în integritatea sistemului judiciar.
