Traficul de persoane și sclavia modernă în Asia
Duncan Okindo, un tânăr de 26 de ani din Kenya, a ajuns în Bangkok din Nairobi în decembrie anul trecut pentru a începe un loc de muncă ca agent de servicii pentru clienți. A vândut vitele, a împrumutat bani și a folosit economiile pentru a plăti o agenție de recrutare 200.000 de șilingi kenyeni (aproximativ 1.150 de lire sterline). Okindo a sperat să găsească un loc de muncă în străinătate pentru a-și susține familia, după ce a întâmpinat dificultăți în Kenya.
Experiența traumatică în Myanmar
După sosirea sa, Okindo și alți șase kenyeni au fost transportați cu o furgonetă, unde le-au fost confiscate pașapoartele. Au fost duși într-un complex din Myanmar, unde au fost reținuți de militanți. Okindo a fost forțat să lucreze timp de trei luni, trimițând mesaje din profile false de socializare, pretinzând că este un investitor american. Neîndeplinirea țintelor zilnice a dus la bătăi și la privarea de hrană.
Creșterea numărului de victime
Okindo este unul dintre mulții africani, în special kenyeni, ugandezi și etiopieni, care sunt traficați în sud-estul Asiei. Aceste centre de scamă, cum ar fi KK Park, au proliferat în Myanmar după lovitura de stat din 2021, numărul acestora crescând de la 11 la 26 în ultimii patru ani. Conform ONU, aproximativ 120.000 de persoane sunt prinse în aceste centre, care sunt gestionate de bande criminale chineze.
Coordonarea între guverne pentru repatriere
Guvernele africane au început să colaboreze cu autoritățile thailandeze pentru a repatria victimele. De la începutul anului 2020, sute de mii de oameni au fost constrânși să participe la scheme de fraudă. Guvernul kenyan a repatriat 175 de cetățeni din Myanmar între ianuarie și aprilie, iar numărul acestora a crescut față de anii anteriori.
Impactul migrației și al angajărilor frauduloase
În Kenya, aproximativ 80% din populație are sub 35 de ani, iar șomajul este ridicat. Guvernul a promovat programele de export de forță de muncă ca soluție, ceea ce a condus la o creștere a recrutării frauduloase. Agențiile de recrutare profită de aceste circumstanțe, promovând anunțuri de muncă false pe rețelele sociale și prin vizite în zonele rurale.
Provocările repatrierii
Repatrierea victimelor este complicată și costisitoare. De exemplu, Susan Wafula, o altă victimă, a fost mutată între patru centre de detenție thailandeze înainte de a fi repatriată. Fără ambasade în Thailanda, Uganda și Etiopia se confruntă cu dificultăți în identificarea victimelor, iar unele persoane au fost blocate la granița dintre Myanmar și Thailanda.
Sensibilizarea și acțiunea împotriva recrutării frauduloase
Okindo a depus o plângere împotriva agenției de recrutare care l-a trimis în Myanmar, acuzând-o de complicitate în sclavie și trafic de persoane. După întoarcerea sa, a folosit platformele de socializare pentru a crește conștientizarea despre agențiile predatoare și locurile de muncă false, conectând victimele cu avocați și organizații de ajutor.
Concluzie
Experiențele traumatizante ale lui Okindo și ale altor victime subliniază gravitatea problemei traficului de persoane și a sclaviei moderne în sud-estul Asiei, care afectează tot mai mulți tineri din Africa. Acest fenomen necesită o acțiune concertată din partea guvernelor și organizațiilor internaționale pentru a preveni recrutarea și a asigura protecția victimelor.
