Nașterea monedei euro
Denumirea ‘Euro’ a fost adoptată oficial pe 16 decembrie 1995 de către Consiliul European, la Madrid. Această denumire a fost un element esențial în pregătirea tranziției către moneda unică, contribuind la acceptabilitatea Uniunii Economice și Monetare (UEM) de către public. Scopul a fost ca denumirea să fie uniformă în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, simplă și să facă referire la Europa. ‘Euro’ este denumirea completă a monedei, nu un prefix pentru monedele naționale.
Implementarea euro
La 1 ianuarie 1999, euro a devenit monedă oficială pentru 11 state membre ale UE, fiind introdusă ca monedă virtuală pentru operațiuni de plată și scopuri contabile. Până la 1 ianuarie 2002, vechile monede au fost utilizate în continuare pentru plăți în numerar. Pe 1 ianuarie 2002, euro a fost lansat sub formă de bancnote și monede în 12 țări: Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia și Spania. Primii care au folosit noua monedă au fost locuitorii din teritoriile franceze, iar în Europa, euro a început să circule la 22:00 GMT în Finlanda și Grecia.
Contextul istoric
Istoria monedei euro a început pe 1 iulie 1990, cu prima fază a UEM. Piața Unică a fost definitivată pe 1 ianuarie 1993, iar pe 1 ianuarie 1994 a început faza preparatorie a UEM. Compoziția monedei ECU a fost stabilită pe 1 noiembrie 1993. A doua fază a UEM a fost marcată de înființarea Institutului Monetar European pe 1 ianuarie 1994, iar la 15-16 decembrie 1995, Consiliul European a adoptat denumirea ‘Euro’ și a stabilit calendarul trecerii la aceasta. La 2 mai 1998, liderii UE au aprobat lista țărilor participante la primul val: Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia și Spania.
Politica monetară și utilizarea euro
Politica monetară în zona euro este gestionată de Banca Centrală Europeană (BCE), care a început activitatea în iulie 1998. În prezent, euro este adoptată de 20 dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, formând zona euro: Austria, Belgia, Croația, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania. Euro este utilizat de aproximativ 343 de milioane de cetățeni europeni și este a doua monedă internațională ca importanță, după dolar.
Criteriile de aderare la zona euro
Toate statele membre UE sunt obligate să adopte euro odată ce îndeplinesc criteriile de convergență stabilite în Tratatul de la Maastricht din 1992. Aceste criterii sunt împărțite în două categorii: economice și juridice. Printre cele economice se numără stabilitatea prețurilor, ratele sustenabile ale dobânzilor și finanțele publice sustenabile. Candidații care doresc să adere la zona euro trebuie să se asigure că legislația națională este compatibilă cu tratatul și cu Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC).
Examinarea statelor membre cu derogare
Cel puțin o dată la doi ani, BCE și Comisia Europeană examinează dacă statele membre care nu fac parte din zona euro îndeplinesc criteriile de convergență. Rapoartele de convergență sunt transmise Consiliului UE pentru analiză. Decizia finală privind abrogarea derogării este luată de toate statele membre ale UE.
Viitorul României în zona euro
România, alături de alte cinci țări (Bulgaria, Cehia, Polonia, Suedia, Ungaria), se află printre statele membre ale UE care trebuie să adopte euro. Bulgaria este programată să adere la zona euro pe 1 ianuarie 2026.
Concluzie
Introducerea monedei euro a avut un impact semnificativ asupra economiilor europene și a contribuit la consolidarea integrării economice în Uniunea Europeană, cu implicații de lungă durată pentru statele membre.
