Nașterea Maicii Domnului: Un praznic de început de an bisericesc
Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită pe 8 septembrie și marchează începutul Anului bisericesc, care începe la 1 septembrie. Fecioara Maria s-a născut din părinți foarte înaintați în vârstă, Ioachim și Ana, ca rod al rugăciunii lor. Tatăl ei provenea din seminția lui David, iar mama din cea a lui Aaron.
Originea tradiției și recunoașterea sărbătorii
Informațiile despre Nașterea Maicii Domnului nu sunt menționate în Sfânta Scriptură, ci sunt consemnate în tradiția Bisericii, inclusiv în scrierile Protoevanghelia lui Iacov, din secolul al II-lea. Această sărbătoare este recunoscută atât de Biserica Coptă, cât și de Biserica Siriană, sugerându-se că originile ei se află între Sinodul III ecumenic (431) și Sinodul IV (451). Sărbătoarea a fost adoptată în Apus în timpul papei Serghie I (687-701).
Compoziția liturgică
Condacul și Icosul praznicului au fost create de Sfântul Roman Melodul în secolul al VI-lea, iar canonul care se cântă la slujba Utreniei a fost compus de Sfântul Ioan Damaschin.
Pomenirile zilei
Pe 8 septembrie, se fac pomeniri pentru următorii sfinți:
- Sfinților frați după trup Ruf și Rufian
- Sfântului Sever
- Sfântului Artemidor
- Sfântului nou Mucenic Atanasie
- Icoanei Maicii Domnului din Kursk
În ziua următoare, se va face pomenirea Sfinților și Dreptilor Părinți Ioachim și Ana.
Concluzie
Nașterea Maicii Domnului este o sărbătoare de o profundă semnificație spirituală, care răspunde nevoilor de credință ale comunității creștine, îmbogățind tradițiile religioase și culturale ale acesteia.
