Inaugurarea Capitoliului
La 17 noiembrie 1800, a avut loc inaugurarea aripii de nord a clădirii Capitoliului, atribuită Senatului Statelor Unite. Aceasta a coincis cu prima reuniune a Congresului american. Construcția clădirii a continuat, ajungând să găzduiască Senatul, Camera Reprezentanților, Curtea Supremă, Biblioteca Congresului și instanțele din Districtul Columbia.
Contextul istoric și construcția
În conformitate cu ‘Legea rezidenței’ adoptată de Congres în 1790, președintele George Washington a selectat zona care este acum Districtul Columbia. În 1791, el a desemnat trei comisari pentru a supraveghea proiectarea și construcția capitalei. Comisarii l-au angajat pe inginerul francez Pierre Charles L’Enfant pentru a planifica orașul Washington, amplasând clădirea Capitoliului la capătul estic al Mall-ului, pe Dealul Jenkins.
Proiectul clădirii
L’Enfant a avut sarcina de a proiecta clădirea, dar a refuzat să prezinte un plan pe hârtie, ceea ce a dus la demiterea sa în 1792. Comisarii au inițiat un concurs pentru un nou design, sugerat de Thomas Jefferson, dar niciunul dintre cele 17 planuri depuse nu a fost satisfăcător. Dr. William Thornton a solicitat să participe la concurs, iar planul său, cu o clădire formată din trei secțiuni, a fost apreciat de Washington și acceptat pe 25 iulie 1793.
Piatra de temelie și evoluția construcției
Pe 18 septembrie 1793, George Washington a pus piatra de temelie a clădirii. Construcția a fost continuată de arhitecți precum Stephen Hallet, George Hadfield și James Hoban, care au finalizat aripa Senatului în 1800. Procesul de construcție a fost laborios, iar până în 1796, comisarii s-au concentrat pe finalizarea aripii de nord pentru a permite ocuparea acesteia de către Congres. La 17 noiembrie 1800, Capitoliul a fost ocupat, chiar dacă unele camere erau încă neterminate.
Modificări și extinderi ulterioare
În 1803, Congresul a alocat fonduri pentru continuarea construcției, iar Benjamin Henry Latrobe a fost numit arhitect. Acesta a modificat planul lui Thornton și a extins aripa de sud. Lucrările au fost afectate de războiul din 1812, când clădirea a fost incendiată de trupele britanice. După război, Latrobe a fost reangajat pentru restaurare, dar a demisionat în 1817 din cauza întârzierilor și depășirilor de costuri. Charles Bulfinch a preluat responsabilitatea și a finalizat lucrările până în 1826.
Necesitatea extinderii
Până în 1850, numărul statelor din Uniune s-a dublat, iar Congresul s-a extins, generând nevoia de a mări clădirea. Senatorul Jefferson Davis a inițiat un proiect de lege pentru obținerea unui credit în vederea extinderii Capitoliului, iar arhitectul Thomas U. Walter a fost ales pentru a proiecta aripi mai mari și o nouă cupolă din fontă, finalizată în 1868.
Capitoliul în secolul XX
Biblioteca Congresului s-a mutat în propria clădire în 1897, iar în secolul XX au fost construite clădiri separate pentru birouri și săli. Curtea Supremă s-a mutat în 1935 într-o clădire separată, iar complexul Capitoliului s-a extins, incluzând șase clădiri majore pentru Cameră și Senat, precum și alte spații.
Artă și arhitectură
Capitoliul este decorat cu picturi monumentale și sculpturi care ilustrează istoria americană. Rotonda, o sală circulară, are un dom înalt, unde se află fresca ‘Apoteoza lui George Washington’, înconjurată de figuri alegorice. Sala Statuară Națională, dedicată statuilor personalităților istorice, găzduiește 100 de statui.
Concluzie
Capitoliul nu este doar un simbol al democrației americane, ci și un exemplu al evoluției arhitecturale și istorice, reflectând creșterea și diversificarea națiunii pe parcursul a peste două secole.
