Comemorarea lui Corneliu Coposu la Galați
Președintele PNȚCD Galați, Marian Popa, a organizat o ceremonie de comemorare marți, 11 noiembrie, marcând 30 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu, fost președinte al Partidului Național Țărănesc și lider al opoziției democratice din România postcomunistă. Evenimentul a avut loc în Parcul ‘Corneliu Coposu’ din Galați, unde a fost oficiată o slujbă religioasă de către un preot catolic, în memoria seniorului țărănist, care a fost de confesiune greco-catolică.
Participanți și Activități
La ceremonie au participat oameni din Galați, Tecuci și Brăila, inclusiv fostul deputat Manole Odisei, medicul Sergiu Barna, venit din Anglia, fostul secretar al partidului Mihai Popa și președintele PNȚCD Brăila, Gigi Chiru. Au fost depuse coroane de flori, iar președintele Organizației Municipale a PNL Galați, Nelu Simbanu, a fost prezent, depunând o coroană în memoria lui Coposu. Marian Popa a subliniat regretul că Galațiul nu are o statuie dedicată lui Corneliu Coposu, afirmând că a amenajat un mic altar în memoria sa pentru a suplini această lipsă.
Amintiri și Impact
Marian Popa, vicepreședinte PNȚCD la nivel național, a rememorat o întâlnire personală cu Corneliu Coposu din anii ’90, pe care o consideră definitorie pentru apropierea sa de partid. Popa a descris cum l-a întâlnit pe Coposu într-un popas de pe șoseaua dintre Vrancea și Buzău, impresionându-se de demnitatea și forța morală a acestuia. A povestit că, în anii de detenție, Coposu a compus peste 300 de poezii, inclusiv celebra poezie ‘Rugă’, care reflectă credința și echilibrul său moral.
Moștenirea lui Corneliu Coposu
Corneliu Coposu (1914-1995) este considerat un simbol al democrației autentice în România, conducând partidul cu principii democratice. Marian Popa a menționat că, în 1994, Coposu a prezis că România va fi condusă timp de 20 de ani de foștii membri ai FSN, o afirmație care s-a dovedit corectă în timp.
Concluzie
Comemorarea lui Corneliu Coposu evidențiază importanța sa ca figură emblematică a opoziției anticomuniste din România și nevoia de a recunoaște contribuțiile sale prin monumente durabile.
