Impozite pentru poluatori: O soluție pentru sprijinul țărilor defavorizate
Specialiștii sugerează impunerea de noi impozite asupra celor mai mari poluatori, inclusiv companiile din domeniul combustibililor fosili și activitățile cu un impact ridicat asupra emisiilor de carbon, pentru a susține țările defavorizate în fața crizei climatice. Aceasta este una dintre cele mai importante recomandări ale raportului intitulat „Baku to Belém roadmap”, elaborat de guvernele Braziliei și Azerbaidjanului, în calitate de președinți ai procesului COP al ONU.
Cooperarea internațională și taxe inovatoare
Raportul subliniază necesitatea unei cooperări internaționale consolidate în domeniul impozitelor și sugerează parteneriate voluntare între țări pentru contribuții sectoriale. De asemenea, menționează impactul potențial negativ asupra priorităților de dezvoltare și asupra mecanismelor de comerț și redistribuție.
Contextul financiar al crizei climatice
În cadrul întâlnirilor de la Belém, care preced summitul COP30, liderii mondiali vor discuta despre finanțarea climatului. Obiectivul stabilit la conferința anterioară din Baku prevede alocarea anuală a 1,3 trilioane de lire sterline către țările defavorizate până în 2035, pentru a le ajuta să reducă emisiile de gaze cu efect de seră și să facă față vremii extreme. Însă aportul țărilor dezvoltate este estimat la doar 300 de miliarde de dolari, rămânând un deficit semnificativ care ar putea fi acoperit prin noi taxe și contribuții din sectorul privat.
Provocări și soluții pentru țările în dezvoltare
Mukhtar Babayev, ministrul azer, a afirmat că este esențial ca țările să aibă acces la capitalul necesar pentru a-și îndeplini obiectivele climatice. De asemenea, se discută despre posibilitatea de a reduce datoriile țărilor în dezvoltare prin conversia unor datorii în investiții pentru proiecte de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Accesibilitatea capitalului și impactul social
Raportul subliniază importanța facilitării accesului la capitalul din sectorul privat pentru investițiile în energie curată în țările în dezvoltare, care plătesc dobânzi mai mari la împrumuturi decât țările dezvoltate. Asistența din partea Băncii Mondiale și altor instituții financiare publice ar putea reduce aceste costuri, facilitând astfel finanțarea proiectelor climatice.
De asemenea, se pune accent pe dimensiunea socială a tranziției către energia curată, subliniind riscul creșterii inegalităților și necesitatea de a implica lucrătorii, femeile, popoarele indigene și comunitățile locale în procesul de schimbare.
Nevoia de responsabilizare a țărilor dezvoltate
Campionii pentru justiția climatică subliniază că guvernele bogate trebuie să își asume responsabilitatea de a ajuta țările sărace pentru a evita cele mai grave efecte ale crizei climatice. Este nevoie de o finanțare publică considerabil mai mare pentru a sprijini măsurile de adaptare și reducere a emisiilor.
Concluzie
Propunerea de impozitare a poluatorilor reprezintă un pas esențial în asigurarea resurselor financiare necesare pentru a sprijini țările defavorizate în fața crizei climatice, dar necesită angajamente politice ferme și acțiuni globale coordonate.
